Scripturile Satenei (Partea VII)

VII. Demonul cel mai apropiat al Satanei Beelzebub (sau Belzebuth) Scripturile ii spun lui Beelzebub "Printul Demonilor", dupa cum reiese si din Matei 9:34. Era cel mai bine cunoscut in orasul Ekron. Se mai numea si Belzebuth sau Bellzebub. Beelzebub inseamna "Lordul mustelor"; multi demonologisti medievali il considerau conducatorul Imperiului Infernal. Potrivit cartii lui Nicodim, Beelzebub nu a fost primul dintre cei mai puternici demoni ai Iadului. Satana a fost "Printul si capitanul mortii". Dupa crucificarea lui Iisus, Satana a discutat cu Beelzebub la Portile Iadului laudandu-se ca o sa-l aduca pe Iisus in Infernul Iadului. Beelzebub l-a rugat pe Satana sa nu faca acest lucru, pentru ca o sa aiba de pierdut. Iadul vorbeste catre Satana: "O, marite Satana, detinatorul cheii Iadului, cei care te intalnesc pierzandu-si dreptul la Paradis. O, marite Satana, stapanul mortii si a mandriei, de ce ai face asta? Cand l-ai crucificat pe Iisus ai lucrat impotriva lor si impotriva mea! Vei suferi torturi si dureri infinite! Ai facut asta pentru a-l crucifica fara nici o vina, pentru ca el sa fie nevinovat si sa-si piarda vina? Toti se vor intoarce impotriva noastra daca Iisus va intra si va elibera sufletele!" Iisus spune catre Iad: "Satana, printul intunericului sa detina puterea incepand de la Adam si pana la ultimul urmas al lui, fiindca este cel care are dreptul!" – Nicodim VII (XXIII) Si spunand acestea, s-a auzit o voce: "Deschide-ti portile si lasati pe Iisus sa intre!" Speriat, Beelzebub il impinge pe Satana din gura Iadului si ii spune indignat sa se lupte cu Iisus daca isi doreste o victorie corecta. Beelzebub inchide portile si porunceste demonilor sa blocheze intrarea in Iad cu toate fortele. Dar inauntru, sufletele il aud pe Iisus si disperate incearca sa vorbeasca cu Mantuitorul. Demonii au reusit sa impinga sufletele inapoi si sa intareasca baricada, dar nimic pentru a-l opri pe Iisus. Trece peste Satana, ii ia puterile lui Beelzebub si cu un singur cuvant rupe lanturile sufletelor prinse acolo. Toti sfintii prinsi in Iad au fot eliberati. Si-au unit bratele si au zburat spre cer. Iisus, inainte sa plece se intoarce spre Satana si zice: "Satana, Printul, va stapani pe Adam si urmasii sai, deoarece este cel care are dreptul! Tu vei stapani toate cuvantatoarele si necuvantatoarele! Vei stapani tot ce misca pe Pamant!" – Nicodim VII (XXIII) In vremurile medievale, Beelzebub avea puteri mari. Era foarte greu sa scapi de el odata ce era invocat. Un scriitor al secolului XIX, MacGregor Mathers a remarcat: "invocatia care face aparenta lui sa devina vizibila este probabil un rezultat al mortii unui exorcist in locul respectiv". Una dintre cele mai vechi si mai faimoase figuri demonice , Beelzebub deasemenea avea control asupra bolilor (mustele se aduna in jurul corpurilor celor morti si imbrastie boala de la cei morti la cei vii) si rolul lui era sa ispiteasca barbatii cu vanitate. Beelzebub a ajuns sa fie considerat ca fiind reprezentantul conducator al zeilor cazuti, este mentionat ca fiind Diavolul insusi in Matei 12, 24 , este mentionat ca "Print al Dracilor", acest apelativ a ramas, totusi Milton il are in rang langa Satan (Paradise Lost, I, 79). Alti demonologi de asemenea il considera pe Beelzebub ca fiind conducatorul regiunilor infernului. "Beelzebub a fost Print al Serafimului , urmatorul langa Satana.Toti sefii celor noua coruri de ingeri sunt cazuti; si de la corul Serafimului cazut au primii trei, la spirit, Lucifer, Beelzebub si Leviathan, care s-au revoltat." (Maicuta Posedata Sora Madeleine al Aix-en-provence) "Sunt cei ai scolii de teologie care distribuie spiritele rele in noua grade , contrar celor noua ordine ale ingerilor. De aceea primii ai acestora sunt cei numiti Zeii Falsi, cei care uzurpa numele lui Dumnezeu , vor fi venerati ca zei, si necesita sacrificii si adoratii, ca acel Diavol care i-a spus lui Hristos, daca tu te vei apleca si ma vei venera, eu iti voi da toate aceste lucruri, aratand toate regatele lumii; si printul acestora este acel care spune, eu ma voi ridica deasupra norilor, si voi fi Cel Mai Inalt ; care de aceea este chemat Beelzebub care este un zeu batran." (Magician Renascentist Corneliu Agrippa) "Ca monarh al iadului , Beelzebub este de o marime enorma cu un piept umflat si o fata umflata cu ochii sclipitori si sprancene ridicate. El de asemenea imprastie o aura amenintatoare si sta pe tron inconjurat de foc. Este negru ca un baragan , cu nari mari si doua coarne pe cap. Are doua aripi de liliac pe umerii lui, doua picioare de rata, o coada de leu, si este acoperit din cap pana in picioare in par latos." (Palingene's Zodiaco Vitae) "Atunci l-am chemat pe Beelzeboul sa apara in fata mea. Cand s-a asezat mi s-a parut potrivit sa-l intreb''De ce esti singur Print al Demonilor?'' El mi-a raspuns:"Pentru ca sunt singurul ramas dintre ingeri ceresti (care au cazut). Am fost cel mai ridicat in rang inger in Rai , acel numit Beelzeboul. Este de asemnea acompaniatorul meu, alt nedumnezeiesc (inger) pe care Dumnezeu la oprit si acum, inchis aici, el tine in puterea lui descendenta celor trimisi de mine in Tartar. Este crescut in Marea Rosie, cand va fi pregatit, el va veni in triumf." "I-am spus, 'Care sunt activitatile tale?' El a raspuns, 'Eu aduc distrugere dupa tirani; Eu fac ca demonii sa fie venerati langa oameni; si Eu aduc dorinta in oamenii sfinti si preotii selecti. Eu aduc gelozii si crime intr-o tara, si eu instig razboaie." (Testamentul lui Solomon, 6:1-4) A primit urmatoarele distinctii care l-au facut atat de mare: - Cavaler al Coltului La acest nivel, Demonul poate sa isi aleaga o forma specifica a unui animal precum un soim sau un lup. Cat timp este in aceasta forma Infernalul nu cauzeaza nici un deranj. - Capitan al Salbaticilor Rangul de Capitan aduce cu el cunostinta in cum sa controleze grupurile naturale de animale, precum o haita proverbiala de lupi sau un grup de muste. - Baron al Bestiilor Baronii pot lua o forma antropomorfa sau o versiune marita a animalului ales sub distincita de Cavaler. Ca lup el ar deveni un varcolac in timp ce ca scorpion ar deveni doar o versiune de marime umana a acestuia

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea VI)

VI. Pentagrama Am citit multe despre acest subiect, dar atentia era indreptata mai mult spre un singur lucru: Satanismul sau Wicca. Vreau sa creez o imagine din istoria acestui simbol si nu din ceea ce-l inconjoara. Cum era pentagrama inteleasa inainte de Hristos. Pentagrama in sine este antica, dar semnificatiile adanci pe care noi le stim sunt destul de recente. Asa dupa cum veti citi a fost folosita in multe moduri si semnificatiile s-au modificat radical. Prima folosire a Pentagramei a fost descoperita de istorici in jurul anului 3500 i.Hr. intr-un oras numit Ur in vechea Mesopotamie. Au fost folosite ca ornamente pentru oale si sunt legate de prima creere a limbii vorbite. Mai tarziu, pentagrama a fost folosita ca semn de roialitate, tot de aceeasi Mesopotamie. Apoi a reprezentat Putere Imperiala care a ajuns in cele patru colturi ale lumii. Ebraicii au folosit acest semn ca semn al adevarului si cele cinci parti ale "Pentateuch" (Cele cinci carti ale lui Moise). Oamenii tind sa o confunde cu 'sigiliul lui Solomon', dar aceea este o hexagrama, dar sunt folosite de obicei in paralel. In Grecia antica a fost supranumita 'pentalpha', pentru ca se putea forma cinci A-uri din ea. Diferiti de alte culturi, grecii nu au intrebuintat nici o semnificatie literelor lor. Totusi niste simboluri s-au unit cu, cultura greaca. (fi. Gammadion si Alpha-Omega). Geometria Pentagramei si aspectele sale metafizice au fost examinate de catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr. care au venit cu formula 'a2+b2=c2'). Au considerat-o ca o forma a perfectiunii. Impreuna cu altii au descoperit stiinta geometrica si proportiile. A fost transferata in departamentul de arta (arta post Elenica), unde anticile figuri si proportii geometrice din aur sunt vazute in arhitectura templurilor. Pitagora era cunoscut pentru calatoriile sale pamantesti prin culturile antice. Este posibil ca acesta sa-si fi format ideea despre pentagrama cand a trecut prin Caldea (Mesopotamia) si zona din jurul Indusului. Aceasta ar fi si o explicatie de ce pentagrama avea o semnificatie si in cultura Tantra. Druizii au vazut-o ca un simbol al capului lui Dumnezeu. Iar simbolul egiptean reprezenta 'uterul subteran' si era in stransa legatura cu conceptul design-ului piramidei. Celtii Pagani au folosit-o ca simbolul zeitei Morgain (cunoscuta si sub numele de Morrigan sau Morgan) Sensurile Pentagramei 'Anno Domini'. Primii Crestini au facut legatura intre cele cinci colturi ale Pentagramei cu cele cinci baghete ale lui Iisus si a fost folosita ca un simbol al adevarului si a fost vazuta ca o creatia a Domnului insusi pana in Evul Mediu. Totusi simbolul era mai putin folosit in Sfanta Cruce, care a fost simbolul suferintei intregii omeniri. In 312 d.Hr. imparatul Constantin a cucerit Imperiul Roman cu ajutorul Bisericii (pe baza atat militara cat si religioasa). A folosit Pentagrama si simbolul 'Chi-ro'(Sfanta Cruce) ca sigiliu si amuleta. Constantin a fost detronat de aceeasi Biserica care a folosit documente false impotriva lui (care mai tarziu a fost cunoscuta sub numele de 'Donatia lui Constantin'). Sarbatoarea 'Epiphany' care celebreaza sosirea celor trei Pastori in casa pruncului Iisus a fost la randul ei o misiune Crestina de a raspandi cuvantul "adevarului" printre ignoranti. Si acestia purtau pentagrama ca simbol (desi simbolul a fost schimbat intr-o stea cu cinci colturi). In legenda 'Sir Gawain si cavalerul verde' pentagrama a fost incriptata in sigiliul lui Sir Gawains, facuta din aur si pusa pe scutul acestuia simbolizand cele cinci virtuti cavaleresti: generozitatea, curiozitatea, castitatea, a fi domn si mila. Evul Mediu a simbolizat 'bataia infinita', un simbol al adevarului si protectiei impotriva demonilor. A fost folosita ca o amuleta pentru semnificatii personale si ca un paznic la usa si ferestre. Pentagrama normala reprezenta vara, iar pentagrama inversata reprezenta iarna. Templarii, un ordin militar de calugari s-au format in timpul cruciadelor. Cel care se altatura acestui Ordin putea aduna mare avere din comorile furate de acestia din lumea sfanta. Centrul Ordinului Templarilor se afla intre Rennes si Chatres din Franta. Este remarcabil deoarece formeaza un pentaclu aproape perfect dintr-un lant de munti care se inalta cativa kilometri. Exista dovezi ca s-au creeat pentagrame si hexagrame geografice in acea zona, toate avand origine naturala si au cate o capela. Biserica Crestina si fanaticul religios Louis IX al Frantei au invins acest ordin in anul 1303. Era intunecata a Inchizitiei, a torturii si a declaratiilor false, a purificarii si a arderilor pe rug a inceput. Aceasta 'inselaciune' s-a intins incetul cu incetul in toata Europa. In timpul lungii perioade de inchizitie o multime de minciuni si acuzatii in privinta interesului Ortodox de a elimina blasfemia. Biserica Crestina s-a pierdut in propriul "rau" de care vroiau sa scape. Pentagrama a fost inteleasa gresit si astfel a fost perceputa ca un simbol al Diavolului sau a capului de tap, in forma lui Bafomet. Si Templarii au fost acuzati de a venera Bafometul. In acest timp oamenii erau omorati prin otravire. Ierburi si droguri veneau din Est si erau importate in timpul cruciadelor si au cazut in mainile lumii farmaceutice, cum ar fi: fizicienii, filozofii si vrajitorii. Oameni inalti ai societatii au fost omorati prin otravire si au schimbat obiectivele Dominicanilor, care aveau numai ochi pentru hereticii Crestini asupra vrajitorilor Pagani. Pentru ca acestia erau singurii care puteau avea intelepciunea (dupa cum spuneau ei). In timpul persecutarii vrajitorilor alti zei cu coarne ca si Pan au fost toti vazuti ca Diavolul Crestin, iar pentagrama (simbolul protectiei) era acum vazuta ca ceva rau si supranumita "piciorul vrajitoarei". Vechea religie si simbolurile sale a trebuit ascunsa, pentru a nu deveni o victima a persecutiilor Crestine. Dupa inchizitie In centrul alchimiei, in secret si organizatii bine ascunse cu experti si oameni de stiinta (ca Biserica sa nu devina suspicioasa), stiinta s-a dezvoltat impreuna cu filozofia oculta si simbolismul criptat. Sibolurile grafice si geometrice si-au recapatat importanta si au reaparut in perioada Renasterii. Conceptul 'omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos' , marele cer al mintii au devenit parte din metoda traditionala de predare a ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp. "Cum e deasupra, asa e dedesupt". Pentagrama, 'steaua microcosmosului', a simbolizat omul in microcosmos, reprezentativa pentru paralela din Macrounivers. Pentagrama orientata in sus are cateva similaritati cu forma omului care are picioarele si mainile despartite. In cartea lui Tycho Brahe "Calendrium Naturale Magicum Perpetuum"(1582) pentagrama este prezentata cu corpul uman si literele Ebraice YHSVH care sunt asociate cu elementele. O ilustratie din aceeasi carte, facuta de Agrippa are aproape acelasi design doar ca el foloseste cinci planete si foloseste luna ca centru - genitalele. Alte ilustratii in aceeasi perioada facute de Robert Fludd si Leonardo da Vinci au forma similara. Apoi pentagrama a devenit un simbol al relatiei dintre cap si cele patru membre si de acolo esenta pura totala (sau a mintii/a sufletului) in relatie cu cele patru elemente ale pamantului - foc, apa, aer si pamant - sufletul celor cinci(quintessence, quint inseamna cinci). Omul ca microscop (literar inseamna "fata mica") a fost asociat cu pentaclu. Simbolul, indreptat in sus si impletit a fost folosit ca sigiliu pentru capul Casutei. Designul geometric si structura nodului infinit au fost foarte mult apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului - emblema virtutiilor si obligatiilor a masoneriei libere. Originea liberei masonerii a fost pierduta in timp, intunecata de secretia traditionala a meseriei, dar au fost semne de-a lungul istoriei ca aceste grupuri de experti, ritualuri si simbolism, sunt inca cunoscute pentru un grup mic de persoane. Pana atunci pentagrama nu avea nici o legatura cu raul. Pana cand Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii pentagramei ca fiind 'rea' sau 'buna'. Pana la Rationalism in timpul secolului XVIII a aparut o reactie in secolul XIX. Noul misticism, care a avut multe in legatura cu Kaballa, vechea traditie a Iudeilor, a crescut rapid. Nu putem spune ca era o religie, ci un sistem bazat pe simbolism si relatia reciproca a cuvintelor si conceptelor dintre numere si alfabet - Gematria. La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine cunoscute sub numele de Wicca. Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca. La sfarsitul anilor 60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca amuleta. Accidental, impreuna cu cresterea Wicca si Veajilor/Farmecelor Crestinii au inceput sa reactioneze. In acesti ani A.S.LaVey a adoptat pentagrama inversata cu Bafomet ca simbol al Satanismului si a Bisericii Sataniste pe care Eliphas Levi a introdus-o mai devreme. Reactia comunitatii Crestine a fost sa defineasca pe oricine care purta simbolul respectiv (indreptat in sus sau in jos) ca fiind 'rau'. La fel cum s-a intamplat in Evul Mediu si in anii 40 cu 'Swatiska'. Dupa cum vedeti, am vorbit despre trecut, dar care sunt semnificatiile ei acum? Intotdeauna a avut multe definitii. Cateva semnificatii ale pentagramei - O pentagrama are cinci colturi care corespund celor patru membre ale corpului si capului. - Cele cinci simturi: auz, gust, simtire, vedere, atingere. - Sarutul celor 5 folosit in Wicca. Acestea sunt doar cateva semnificatii, dar sunt prea multe ca sa le prezint pe toate. Sunt multe feluri de a purta o pentagrama. Fii atent ca trebuie sa o porti asa cum vrei tu sa reprezinte ideile tale. Pentagrama este folosita mai mult de Wiccani. Indreptata in sus, inseamna ca acel om este concentrat asupra mintii (pe partea spirituala). Deschisa (adica nu este incercuita) inseamna ca cineva este deschis oricui, spus foarte simplu, dar esti fara protectie si deschis in acelasi timp conflictelor si altor activitati negative. Uita-te la descrierea de mai sus, dar cercul inseamna protectie. Cercul mai simbolizeaza si eternitatea. Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum. De aceea multi Satanisti o poarta, pentru ca Satanistii simt ca viata pamanteasca este cea mai importanta iar ceea ce vine dupa este o intrebare la care se va raspunde numai prin moarte. Pentagrama, de obicei cu un cap de tap este folosita de Satanisti (mai mult LaVeyenii), dar si de veneratorii diavolului care au un stil de viata total diferit.

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea V)

V. Numarul Bestiei 666 Acest semn poate fi considerat ca fiind logoul Satanismului. Este cel mai cunoscut deoarece apare in diferite carti importante cum ar fi Biblia Crestina. In Biblie, acestui semn i-a fost dedicat un capitol intreg in cadrul Apocalipsei. Eu consider ca acesta este singurul semn din cadrul Satanismului a carui potential a fost exploatat la maxim. Astfel consider ca acest semn poate fi asimilat si numelui "Satanism". Dar ce inseamna acest simbol? In continuare va voi prezenta doua scurte presupuneri despre inceputurile acestui numar. I. Prima mi se pare inadecvata pentru un semn de acest calibru. Aceasta este ca: 6= rau; 66= foarte rau; 666= raul dus la extrem, simbolul diavolului. Trebuie sa recunoastem ca macar un lucru au inteles corect, acela fiind ca acest nume i-a fost atribuit Satanei. Totodata aceasta scormonire a aparut chiar din poporul nostru, ceva asemanator vampirismului. II. A doua presupunere suna asa: "Cand Nero (Imparatul Roman care a persecutat Crestinii) a murit, in biblia crestina a fost scris ca un om cu coarne se va ridica la a II-a judecata,atunci cand oamenii nu vor mai avea nume ci vor avea numere, iar acest om va avea numarul / numele 666." Aceasta este parerea istoricilor, o parere care trebuie respectata. Probabil este cea mai buna de pana acum, lasand mitologia si spiritismul. Totusi acum va vom prezenta adevaratul sens (dupa noi) al acestui semn. Voi lua citate din Biblie care vor dezvalui, pe cat posibil provenienta acestui numar. Totul incepe chiar cu introducerea acelui capitol de care vorbeam mai sus "Fiara care se ridica din mare, delaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant, Numele celei dintai: 666"(Apocalipsa - cap.13) Aceasta introducere lasa de dorit deoarece inceputul compromite totul. Mai exact "si da razboi sfintilor". Ce vroia sa spuna prin razboi? Se referea la oamenii care nu se afla sub controlul Bisericii?. Cuvinte exagerate au mai fost folosite, dar razboi e un cuvant cam mare, cam dur pentru creeatia lui Dumnezeu, creeatie care stie puterea Lui. Voi devia putin pentru a sublinia milostenia sfintilor si implicit a Lui. Acest verset nu il voi analiza prea mult deoarece intoarcerea obrazului nu mai are pondere aici, acum se trece la "dupa fapta si rasplata", toleranta sfintilor fiind foarte mica: "Cine duce in robie, de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor." (Apocalipsa - 13, 10) "Aici este intelepciunea. Cine are priceperea sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"(Apocalipsa - 13, 18). In versetul 17 al aceluiasi capitol se vorbeste despre acest semn ca fiind unul menit sa se recunoasca acesti oameni care se inchinau fiarei (Satanisti) pentru a nu se vinde unul pe altul. Acest semn trebuia purtat pe pana dreapta sau pe frunte, semnul / numarul fiind 666. Trebuie sa mentionam ca "fiara" a fost invinsa de Iisus, bunul si modestul nostru Hristos (daca sunteti catolici atunci Cristos). Noua ni se pare o poveste interesanta, ceva in genul Bram Stoker, foarte real pe hartie si in mintea Crestinilor. Din pacate Biblia nu mai face referiri la acest numar. Totusi speram ca intr-o buna zi sa se refaca aceasta carte: Apocalipsa. In incheiere as vrea sa va pun o intrebare probabila "Daca un savant creeaza o creatura pe care nu o poate controla, de ce fuge de ea; acum venind intrebarea adevarata: Are Dumnezeu frica de creeatura numita om?" A fost o intrebare probabila care ar putea fi valabila numai daca existenta Lui ar putea fi demonstrata.

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea IV)

IV. Satana si Isus sunt frati de sange Dumnezeu a fost creatorul Satanei si a lui Isus. Dumnezeu a participat direct la crearea lor. Satana a fost mai aproape de Dumnezeu decat Isus. Dumnezeu l-a facut pe Satana ingerul perfect, cum nu mai existase pana atunci. Dumnezeu l-a creat pe Isus pentru a-l folosi si pentru a-l sacrifica pentru omenire. Cei doi sunt eroii celei mai citite carti din lume: Biblia Crestina. Isus nu avea nici o putere fara Dumnezeu. Isus tot ce facea, realiza prin Dumnezeu, el fiind doar un om simplu.

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea III)

III. Alungarea Satanei din ceruri Pentru a intelege mai bine urmatoarele teorii, este nevoie de primele trei verseturi din Biblie, care vor fi mai jos analizate: Geneza 1:1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. 1:2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. 1:3 Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. Cand s-a intamplat caderea Satanei? Caderea Satanei s-a intamplat undeva intre verseturile 1:1 si 1:3 ale Genezei. Asta e teoria celor care cred in teoria "spatiului liber" in care s-a omis mentionarea unor lucruri foarte importante. Cand a creat Dumnezeu cerul si pamantul (Geneza 1:1), incluzand si ingerii si rasa pre-Adam si animalele (dinozaurii). Intre verseturile 1 si 2 ale genezei a fost un spatiu de milioane de ani. In acest timp s-au intamplat foarte multe lucruri. Satana cade in pacat, pamantul este judecat, dinozaurii ajung la disparitie. Aceasta teorie probabil a fost inventata (sau nu) pentru a incerca sa armonizeze actele din Geneza 1:1 in care sunt descrise creatiile originale; in Geneza 1:2 fiind descrise lucrurile create de conducatorul lumii iar in 1:3 fiind recreata lumea. Lumea pe care Dumnezeu a creat-o la inceput nu este lumea care exista si astazi si in care traim: Geneza 1:3 (Dumnezeu a zis: "sa fie lumina!" Si a fost lumina). Analizand acest verset ne dam seama ca aici s-a petrecut recrearea lumii. O schimbare majora, in care totul capata inteles, lumina de fapt insemand cunoasterea, bunatatea si perfectiunea lumii, perioada in care au fost creati si ingerii. Mai tarziu in ziua a patra abia a fost creat soarele, luna si stelele. Satana probabil a cazut in pacat intre Geneza 1:1 si 1:3. In Geneza 1:31 scrie asa: "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi ziua a sasea". Concluzia: Dumnezeu era multumit de ce crease, chiar si de Satana, care pacatuise. Dumnezeu nu a distrus omenirea mai tarziu din cauza Satanei, ci din cauza lui Adam si Eva pentru pacatele lor. Alt argument este bazat pe Geneza 1:26-28. In aceste versete Dumnezeu le incredinteaza oamenilor puterea de a domina asupra tuturor vietuitoarelor pamantului. Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului. Peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. 1:27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. 1:28 Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare ce misca pe pamant." Daca Satana deja ar fi fost aruncat din ceruri si trimis pe pamant, ar fi insemnat ca omul domina pe Satana. Ceea ce nu este adevarat. Probabil el inca a ramas inca in ceruri o perioada, iar el a fost alungat mai tarziu, cu putin timp inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca. Satana nu a fost alungat din ceruri pana in ziua a sasea, dupa cum reiese de mai sus, el se afla inca printre arhangheli in ceruri. Satana se afla in gradina in Geneza, capitolul 3. Cu toate ca el nu facuse nimic rau nimanui sau universului, dar el pacatuise. Nu Satana a ruinat pamantul si creatia Domnului. Pacatele lui Adam si Eva au facut asta. Pamantul nu a fost blestemat din cauza prabusirii Satanei, ci din cauza prabusirii lui Adam. Inainte ca pamantul sa fie blestemat paradisul era un loc foarte bun, chiar daca Satana era prezent. Insusi Dumnezeu spune asta. Satana nu era singurul inger care pacatuise, dar el a fost primul. Dumnezeu a creat pamantul pentru a demonstra ingerilor, buni si rai, caracterul sau impotriva diavolului (acuzatorului) si pentru a demonstra ceva foarte important ingerilor si buni si rai. Daca unul din motivele crearii pamantului a fost de a demonstra unele lucruri ingerilor, atunci totul capata mai mult sens ca ingerii au existat inaintea crearii pamantului. Este o carte intitulata "Angels" in care explica totul foarte clar si demonstreaza ca ingerii au fost creati inaintea pamantului. Satana nu a fost singurul care a fost alungat din Imparatia Cerurilor. Mai multi ingeri au fost alungati odata cu el. a

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea II)

II. De unde au aparut Demonii? Revelatia 12: 3-9 Si atunci a aparut alta minune in ceruri si a aparut un dragon mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne si sapte coroane pe cap. 4. Si cu coada lui a doborat unele din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant: si dragonul a stat in fata femeii, care i-a fost adusa pentru a devora copilul ce i se nastea. 5. Ea a adus pe lume un copil, care trebuia sa stapaneasca tote natiunile cu o vergea de fier: si copilul ei a fost adus aproape de Dumnezeu, la tronul lui. 6. Si femeia fuge in desert, unde ea avea un loc pregatit de Dumnezeu, unde o sa se hraneasca acolo 2200 de ani si 30 de zile. 7. Si atunci a fost razboi in ceruri: Mihail si ingerii lui au luptat impotriva dragonului; si dragonul a luptat si ingerii lui, 8. Si nu au izbuitit; dar nici nu au mai avut loc in ceruri. 9. Si marele dragon a fost izgonit, si vechiul sarpe, numit Diavolul si Satana, care a amagit lumea intreaga: el a fost aruncat pe pamant, impreuna cu ingerii lui. Dupa cum vezi, demonii sunt ingerii pe care Dumnezeu i-a izgonit din ceruri. Teoria cum ca Satana se afla in Iad este o productie a filmelor si a desenelor animate, care nu au mare lucru in comun cu portretul real al acestor lucruri care sunt scrise in Biblie. In Biblie scrie clar ca Satana inca cutreiera cerul si pamantul: Iov 1:7 Dumnezeu a zis Satanei: "De unde vii? " Si Satana a raspuns Domnului: "De la cutreerarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el." Satana nu a fost si nu este in Iad! Din urmatorul verset va voi demonstra: Petru 5:8 Fiti treji si vegheati! Pentru ca protivnicul vostru, diavolul, da tacoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Este clar din acest pasaj ca Satana nu este in Iad si probabil isi petrece cel mai mult timpul pe pamant, cautand pentru a distruge vieti si incercand sa tina oamenii separati de Dumnezeu.

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea I)

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) I. De unde a aparut Satana? In Biblie scrie foarte clar de unde provine Satana. Natura sa diabolica a inceput inaintea gradinei Edenului. Numele lui a fost Lucifer, dupa cum reiese si din Isaia 14:12 si a fost cel mai mare dintre arhangheli. Ezechiel 28: 12-17, Fiul omului, canta un cantec de jale asupra imparatului Tirului si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit de frumusete" 13. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant a lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. 15. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. 16. Prin marimea negotului tau te-ai umplut cu salnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul piterelor scanteietoare. 17. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea, te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor. Isaia 14: 12-15 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai in inima ta: "Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei; 14. ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt." 15. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! O alta teorie spune ca Satana a fost aruncat de Dumnezeu din ceruri deoarece Dumnezeu va ucide toti oamenii trimitand pe pamant o boala, iar Satana ii placea pe oameni, el avand o lupta impotriva lui Dumnezeu, iar acesta fiind motivul pe care Dumnezeu l-a aruncat pe Satana pe pamant. Satana a fost aruncat din ceruri pentru ca voia sa convinga omenirea sa lupte cu el impotriva lui Dumnezeu. Dupa cum vedem si din verseturile de mai sus scrise de Isaia, Satana vroia sa fie mai bun decat Dumnezeu.

( Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Partea a 19-a

PROTEJAŢI-VĂ LOCUINŢA Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc., şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul. Da, vânătoarea interzisă! Inteligenţa cosmică a fost cea care a împins toate creaturile să-şi rezerve un mic loc în univers pe care altele nu au dreptul de a pune mâna: ea a vrut să le asigure pacea şi liniştea pentru a aduce pe lume progenituri sau pentru a crea. E o lege. Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină. E valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are de asemenea un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii. Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre. Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii (Despre pentagramă a se vedea cap IV din “Limbajul figurilor geometrice” colecţia Izvor). Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate. Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare pentru ca lumina să fie prezentă. Şi când lumina e prezentă, tenebrele sunt îndepărtate. Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, e mai uşor să ai acces la lumea divină. Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu. Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, e preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mama Divină, Tatăl Celest, Spiritul Sfânt, Sufletului universal, Arhanghelul Mihail... Flacăra acestei lumânări va forma astfel în invizibil o barieră de lumină în jurul vostru. În locurile unde trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni. Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”. Dacă via voastră nu e îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii. La fel, dacă inimile voastre, sufletele voastre, spiritele voastre rămân deschise celor patru vânturi fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele tenebroase, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca luându-vă toate comorile. Nu putem să le pedepsim, propietarul trebuie să-şi ia precauţii. În acelaşi fel cum în trecut se protejau vilele şi castelele cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor pline cu apă, la fel discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta? Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, şi apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat. Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, fiarele, insectele ridică în jurul lor obstacole pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul e aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă, şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el e apărat, da, dar în planul invizibil el aleargă spre cel mai mari pericole. Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu? Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, servitori a lui Dumnezeu, servitori ai luminii, amici celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala. Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase ce s-au introdus fără ştirea voastră sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa e cea care contează. Îngerii şi Arhanghelii nu au nici un drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă. În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi aşteaptă pentru a intra ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi! Dar cum fiinţa umană nu e instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”. Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor celeste pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate piesele, sunt ale voastre”, în acel moment ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg. Vă revelez purul adevăr, şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi în fiecare zi să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare: “Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi: “pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ”. Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi. Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.” Prin aceste cuvinte Iisus a repetat şi amplificat, vrând să extindă asupra întregii lumii omeneşti, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce e jos, este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a pus bazele magiei. Magia nu e altceva decât o comparaţie între pământ şi Cer. Iată definiţia cea mai veritică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare pământul şi Cerul. Şi prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe pământ: să facă să vibreze pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe pământ... Realizarea divinului în materie, e magia divină, teurgia.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)

Partea a 19-a

PROTEJAŢI-VĂ LOCUINŢA Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc., şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul. Da, vânătoarea interzisă! Inteligenţa cosmică a fost cea care a împins toate creaturile să-şi rezerve un mic loc în univers pe care altele nu au dreptul de a pune mâna: ea a vrut să le asigure pacea şi liniştea pentru a aduce pe lume progenituri sau pentru a crea. E o lege. Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină. E valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are de asemenea un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii. Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre. Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii (Despre pentagramă a se vedea cap IV din “Limbajul figurilor geometrice” colecţia Izvor). Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate. Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare pentru ca lumina să fie prezentă. Şi când lumina e prezentă, tenebrele sunt îndepărtate. Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, e mai uşor să ai acces la lumea divină. Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu. Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, e preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mama Divină, Tatăl Celest, Spiritul Sfânt, Sufletului universal, Arhanghelul Mihail... Flacăra acestei lumânări va forma astfel în invizibil o barieră de lumină în jurul vostru. În locurile unde trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni. Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”. Dacă via voastră nu e îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii. La fel, dacă inimile voastre, sufletele voastre, spiritele voastre rămân deschise celor patru vânturi fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele tenebroase, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca luându-vă toate comorile. Nu putem să le pedepsim, propietarul trebuie să-şi ia precauţii. În acelaşi fel cum în trecut se protejau vilele şi castelele cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor pline cu apă, la fel discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta? Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, şi apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat. Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, fiarele, insectele ridică în jurul lor obstacole pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul e aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă, şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el e apărat, da, dar în planul invizibil el aleargă spre cel mai mari pericole. Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu? Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, servitori a lui Dumnezeu, servitori ai luminii, amici celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala. Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase ce s-au introdus fără ştirea voastră sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa e cea care contează. Îngerii şi Arhanghelii nu au nici un drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă. În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi aşteaptă pentru a intra ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi! Dar cum fiinţa umană nu e instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”. Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor celeste pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate piesele, sunt ale voastre”, în acel moment ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg. Vă revelez purul adevăr, şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi în fiecare zi să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare: “Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi: “pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ”. Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi. Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.” Prin aceste cuvinte Iisus a repetat şi amplificat, vrând să extindă asupra întregii lumii omeneşti, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce e jos, este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a pus bazele magiei. Magia nu e altceva decât o comparaţie între pământ şi Cer. Iată definiţia cea mai veritică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare pământul şi Cerul. Şi prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe pământ: să facă să vibreze pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe pământ... Realizarea divinului în materie, e magia divină, teurgia.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)

Partea a 18-a

A EXORCIZA ŞI CONSACRA OBIECTE Chiar dacă sunt foarte strâmtoraţi, majoritatea oamenilor au un loc unde locuiesc şi se servesc în viaţa cotidiană de tot felul de obiecte. Dar câţi dintre ei s-au gândit să le consacre? “Şi, de ce, spuneţi voi, să le consacrăm?” Pentru ca aceste locuri, aceste obiecte să acţioneze favorabil asupra voastră. Iată încă o problemă necunoscută. Oamenii nu ştiu că există mijloace pe care le pot folosi pentru a pune în acţiune forţe armonioase, benefice, care, dacă se gândesc să le folosească, îi vor ajuta în evoluţia lor. În munca spirituală, trebuie, evident, să aveţi ca scop binele, dar răul există de asemenea, trebuie să o ştim şi să ţinem cont. Nu e suficient să invocăm binele pentru ca el să vină şi să se instaleze; cât timp nu aţi făcut să dispară anumite elemente impure, nocive, binele pe care l-aţi chemat se va învârti în jurul vostru, dar nu v-a putea intra. Iată de ce adevăraţii magi, care au studiat cele două aspecte ale naturii, binele şi răul, au înţeles că înainte de a consacra sau a sfinţi un obiect sau o fiinţă, trebuie mai întâi să respingă, să îndepărteze, să facă să dispară straturile opace depuse pe el. Evident, e preferabil să intrăm în comunicare cu Cerul, cu forţele binelui, dar trebuie să ştiţi că, în planul materiei, primul lucru care trebuie făcut este de a exorciza, de a elibera obiectele şi fiinţele de toate impurităţile, pentru a putea apoi a le umple cu bine. Pentru ca binele să vină să se instaleze, trebuie mai întâi să-i pregătim terenul. De aceea, Iniţiaţii au lăsat anumite rugăciuni, anumite formule, destinate alungării răului. Se poate ca aceste formule să şocheze anumite persoane, dar când eşti ignorant, eşti des şocat. În loc de a fi şocat, trebuie să studiezi. Noi trăim într-o lume polarizată, ceea ce ne obligă să lucrăm cu două forţe: binele şi răul. Toate ceremoniile religioase încep prin ritualuri de purificare: spălări, fumegări, rugăciuni sau formule care cer ca răul şi impurităţile să fie alungate. Aceste ritualuri presupun cunoaşterea binelui dar şi cunoaşterea proprietăţilor răului şi a puterii sale. Binele e paralizat atât timp cât există prezenţe care îi sunt ostile. De aceea, adeptul trebuie să se spele, să se purifice, şi atunci când e pur, virtuţile Sfântului Spirit coboară în el. Sfântul Spirit e atotputernic, dar când omul este pur. Dacă cineva crede în puterea binelui, acesta sunt eu, dar eu ştiu că a crede nu e suficient. Dacă binele nu vine pentru a salva oamenii, pentru a-i hrăni, pentru a-i face inteligenţi, este pentru că ei nu îi deschid nici inima nici sufletul, şi binele se învârteşte în jurul lor fără a putea intra. Binele nu merge decât la cei la care totul e deschis, la cei care-l acceptă. Binele, binele... da, de acord, dar răul? Dacă nu ne gândim să-l respingem, nu o va face binele în locul nostru. Câte nenorociri nu s-au văzut întâmplându-se cu obiecte sau locuri care au aparţinut răufăcătorilor sau fiinţelor cu adevărat tenebroase! Intrate în posesia altor persoane, ele au provocat accidente; răscumpărate apoi de alţii, acestea nu le-au adus decât nenorociri, şi tot aşa, până au fost ori exorcizate ori distruse. Se povestesc numeroase istorii privind bijuterii, statuete, sau locuinţe care nu au provocat decât tragedii, pentru că ori au trecut prin mâinile vrăjitorilor şi au fost blestemate, ori au fost martore la evenimente teribile şi au fost impregnate cu vibraţii malefice. Acestea nu sunt, din fericire, cazurile cele mai frecvente. Chiar dacă nu se ajunge la o asemenea situaţie, se poate spune că majoritatea obiectelor şi locurilor au fost expuse influenţelor a tot felul de persoane care nu au fost obligatoriu cele mai bine intenţionate şi s-au acoperit cu un strat fluidic opac care se opune ca un ecran trecerii luminii. Trebuie deci să începeţi prin a debarasa obiectele de aceste straturi, adică să le exorcizaţi, pentru a introduce apoi în ele fluide care le vor face adevărate talismane. Încercaţi să fiţi conştienţi faţă de toate obiectele care vă cad în mână şi de care vă serviţi. Primul lucru care trebuie să-l faceţi este de a cere lumii invizibile să le purifice, să le exorcizeze, în cazul că anumite persoane, anumite evenimente, ar fi lăsat urme dizarmonioase susceptibile să acţioneze defavorabil asupra voastră. Deci, începeţi prin a ruga Cerul să vă trimită ajutorul spiritelor luminoase pentru a curăţa aceste obiecte de toate particolele şi influenţele negative. Apoi, consacraţi-le unei virtuţi, unei entităţi celeste, cerând entităţilor celeste să binevoiască să locuiască în acel loc sau obiect sau să impregneze acel obiect pentru a vă fi favorabil. Dacă vă obişnuiţi cu astfel de practici, veţi vedea cât de mult veţi fi ajutaţi, susţinuţi, întăriţi. Viaţa voastră va lua un sens nou şi veţi binecuvânta Cerul pentru această lumină nouă. Câte mănâncă şi beau oamenii, câte veşminte poartă, câte obiecte utilizează care sunt încărcate cu amprente obscure... şi nu îşi dau seama! Ei bine, acestea îi împiedică în evoluţia lor. Iată, vă revelez astăzi un mare adevăr, pe care toate învăţămintele iniţiatice îl cunoşteau încă din Antichitate, şi care trebuie să ia loc din ce în ce mai mult în viaţa voastră. Locuiţi într-o casă... gândiţi-vă să o binecuvântaţi, să o consacraţi lui Dumnezeu pentru ca ea să acţioneze favorabil asupra familiei voastre, asupra sănătăţii copiilor voştri, asupra intelectului lor, asupra sufletului lor, asupra spiritului lor. Şi în loc să vă serviţi de aparate şi de ustensile gândindu-vă la altceva sau chiar bruscându-le, deteriorându-le, de ce nu o faceţi conştienţi, cu dragoste? Eu nu vă spun, desigur, să transformaţi o mătură, o cratiţă sau un aspirator într-un obiect magic, dar cine ştie dacă maniera în care vă serviţi de obiecte nu le influenţează într-un fel nociv sau benefic? Ceea ce e sigur în orice caz, e că voi veţi fi influenţaţi. Faceţi experienţe şi veţi vedea că bruscarea obiectelor nu produce aceleaşi efecte ca şi a vă servi de ele cu dragoste. Orice aţi face, trebuie să învăţăţi să o faceţi încercând să aduceţi ceva bun vieţii. Să luăm o zi, cam aşa: dimineaţă vă treziţi, şi imediat o întreagă serie de procese se declanşează, gânduri, sentimente, acte, de asemenea: vă sculaţi, aprindeţi lumina, deschideţi ferestrele, vă spălaţi, pregătiţi micul dejun, etc. Câte lucruri de făcut, şi toată lumea e obligată să le facă! Diferenţa e că unii le fac maşinal, mecanic, în timp ce alţii caută să introducă viaţa în ele, şi din acel moment, totul se transformă, totul ia un nou sens şi ei vor fi fără încetare inspiraţi. Evident, vedem mulţi oameni care se arată dinamici, întreprinzători, dar întreaga lor activitate e limitată la a urmări succesul, banii, gloria; ei nu fac nimic pentru a-şi face viaţa mai armonioasă, mai simţită, şi nu e prea inteligent, pentru că această activitate debordantă nu reuşeşte decât să-i epuizeze şi să-i îmbolnăvească. Când vor înţelege aceştia că scopul vieţii omeneşti nu este de a reuşi în plan material? Succesul nu durează decât puţin timp, şi apoi se văd în lumea cealaltă, goi şi săraci?. Deci, ceea ce vă rămâne de făcut e foarte simplu: gândiţi-vă să binecuvântaţi obiectele de care vă serviţi, consacraţi-le lui Dumnezeu, cereţi spiritelor luminoase să binevoiască să se servească de ele pentru evoluţia voastră şi aceea a întregii umanităţi. Iată esenţialul, fără a intra în detaliile gesturilor şi formulelor. Faceţi-le, e foarte important. Cât despre cei care se îndoiesc, care refuză să creadă, ei nu îşi au locul într-o Şcoală iniţiatică, îşi pierd timpul. Aici învăţaţi adevăruri esenţiale, divine, eterne, care vă permit să vă restabiliţi, să vă reconstruiţi, să deveniţi un fiu a lui Dumnezeu, o fiică a lui Dumnezeu. Acceptaţi aceste adevăruri, aveţi încredere în mine, puteţi să o faceţi, pentru că tot ceea ce vă spun, am verificat mai întâi pe mine însumi.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)

Partea a 17-a

NU CĂUTAŢI NICIODATĂ SĂ VĂ RĂZBUNAŢI Se întâmplă ca anumite persoane să vină la mine să se plângă că s-a făcut împotriva lor magie neagră; ele au avut o anumită boală sau un anumit accident, simt prezenţe ostile în jurul lor, şi sunt sigure că cineva le vrea răul şi le-a făcut magie neagră. Evident, privind aceste persoane, înţeleg că nu e adevărat, chiar ele însele sunt de vină pentru că au ajuns în această stare jalnică. Ele nu sunt rezonabile şi atunci e inevitabil, după un anumit timp, să nu întâlnească tot felul de dificultăţi în exterior şi în interior. Numai că, în loc de a recunoaşte erorile lor, e mult mai uşor să-i acuzi pe alţii. Pentru a ajuta aceste persoane, eu le spun: “Iată, pentru a şterge efectele acestei magii negre - pentru că trebuie câteodată să facem să pară că luăm în serios ceea ce ne povestesc - trebuie să vă puneţi serios pe treabă: în fiecare zi să vă rugaţi, să meditaţi, să învăţaţi să vă stăpâniţi gândurile, sentimentele, gesturile. Imaginaţi-vă că lumina intră în voi şi penetrează toate celulele voastre.“ După câtva timp, ele se vor simţi mai bine. Celui ce crede că trebuie să se apere, voinţa îi argumentează: există un inamic care vrea să-i facă rău, şi voinţa îl împinge să facă ceva pentru a riposta. Dacă îi spun că el însuşi s-a autoîmbolnăvit, voinţa sa nu se va mobiliza pentru a lupta. Dacă boala vine de la el, el nu va lupta: nu ne place să ne batem cu noi înşine. În timp ce, dacă el crede că altcineva i se opune, e stimulat. De aceea, dacă unii cred că sunt victimele magiei negre, trebuie uneori să-i lăsăm să creadă totul, dându-le cele mai bune metode pentru a-şi ameliora starea. Şi cele mai bune metode sunt de a lucra asupra lor înşişi, pentru a se purifica şi a se lega de Cer. Acum, e adevărat, magia neagră există şi unii pot fi victimele ei, dar nu trebuie să luptăm cu aceleaşi mijloace. Chiar dacă aveţi dovezi că cineva a făcut magie neagră împotriva voastră sau contra altei persoane, nu ripostaţi folosindu-vă şi voi tot de magia neagră. Utilizaţi numai metodele magiei albe, adică metodele luminii: protejaţi-vă, sau protejaţi persoana cu lumină. De câte ori v-am spus: cea mai bună protecţie este aura; forţele şi spiritele tenebroase nu au nici o priză asupra celui care are o aură puternică. Desigur, există mijloace mai materiale, mai concrete. Puteţi, de exemplu, să vă puneţi acasă, sau mai bine afară, în faţa uşii voastre, o plantă cu spini: cactus, aloe, etc., şi cereţi acelei plante să vă protejeze dezagregând prin spinii ei curenţii negativi care vă sunt trimişi. Dar, repet, nimic nu face cât aura pe care aţi reuşit să o formaţi în jurul vostru graţie unei vieţi pure şi luminoase. Această viaţă pură, ca un izvor strălucitor, respinge tot ceea ce este rău. Ei da, priviţi un izvor: el curge şi străluceşte fără încetare, şi chiar dacă cineva ar vrea să-l murdărească aruncând mizerii în apă, el continuă să curgă şi curentul va duce mizeriile. Izvorul va rămâne mereu curat, viu, pentru că nu încetează să curgă. Atunci, luaţi izvorul ca model, deveniţi asemănător lui, faceţi să strălucească dragostea voastră şi veţi fi protejaţi de entităţi şi de influenţe răufăcătoare, nici măcar nu veţi observa cum acestea încearcă să vă murdărească şi să vă facă rău, le veţi rejecta, aşa cum face izvorul. Puteţi să vă protejaţi împotriva magiei negre, dar nu încercaţi să luptaţi împotriva magilor negri, pentru că nu e aşa de uşor, bunele intenţii nu ajung. Trebuie să fii luminos, foarte puternic, îndrăzneţ, pentru a înfrunta forţele răului, pentru că ele sunt înspăimântătoare şi cel căruia îi este frică, este doborât. Trebuie, de asemenea, să fi protejat de Arhanghelii Tsadkiel, Kamael şi Mikhael care sunt Arhanghelii sefiroturilor Hesed, Gebourah şi Tipheret. Tsadkiel e Arhanghelul milostiveniei şi culoarea sa e albastru safir. Kamael este Arhanghelul forţei şi culoarea sa e roşu rubiniu. Mikhael e Arhanghelul luminii şi culoarea sa e galben de aur. Dacă veţi învăţa să lucraţi cu aceste culori, cu virtuţile care corespund acestor culori, veţi ajunge puţin câte puţin să vă construiţi un zid de lumină. Desigur, e natural, dacă cineva v-a făcut rău, sunteţi tentat să vă răzbunaţi, dar nu trebuie să o faceţi. Ştiţi exact, după dreptate, ce pedeapsă merită? A da o amendă de mii de franci unui om care nu are alţi bani pentru a trăi, e la fel cu a da acceaşi amendă unui miliardar? Dacă credeţi că o persoană care v-a lezat merită neapărat o pedeapsă, adresaţi-vă lumii invizibile spunând: “Iată, această persoană mi-a făcut asta şi asta, şi din cauza a ce mi-a făcut am acum mari dificultăţi în acel domeniu. Vă rog, deci, să înterveniţi pentru ca răul a cărui victimă sunt să fie reparat.” Depuneţi astfel o plângere în faţa Cerului, ca şi cum aceasta s-ar petrece în cadrul vieţii curente în faţa tribunalelor, şi Cerul va vedea cum trebuie acţionat. Dar voi, în orice caz, nu faceţi nimic, nu căutaţi să vă răzbunaţi în nici un fel.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)

Partea a 16-a

MÂNA Totul trece şi se transmite prin mâini şi asupra a tot ce atingeţi lăsaţi urme pe care voi singuri le imprimaţi. Faptul că se poate ca după amprentele digitale să se descopere identitatea unei anumite persoane, şi că în întreaga umanitate nu există două amprente identice dovedeşte că mâna e capabilă să exprime caracterul unic al unei fiinţe. Tot ceea ce trece prin mâinile voastre, fluidele voastre, emanaţiile voastre, se impregnează cu chintesenţa fiinţei voastre. Un adevărat medium, un adevărat clarvăzător poate, plecând de la un obiect pe care l-aţi atins, să cunoască calităţile voastre, defectele voastre, starea voastră de sănătate, evenimentele vieţii voastre actuale şi ale vieţii voastre trecute. Lăsaţi deci amprente pe toate obiectele pe care le atingeţi. Când dăruiţi un obiect cuiva, odată cu acel obiect daţi şi ceva din voi înşivă, şi dacă nu trăiţi o viaţă convenabilă, el va transmite undele negative pe care le-aţi introdus în el. Chiar dacă acel cadou e un obiect magnific şi de mare preţ, el nu va face nici un bine celui căruia l-aţi dăruit. Pentru că nu e suficient a dori să facem o plăcere cuiva pentru a-i face şi un bine. Pentru a face bine, trebuie ca nu numai inima, dar şi intelectul şi corpul fizic, prin emanaţiile lor pure şi luminoase, să realizeze acel bine. Dacă nu, daţi ceva bun, dar învelit de miasme. Mâinile noastre sunt ca nişte antene care au posibilitatea de a atrage şi de a recepţiona curenţi de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundaţi. Şi dacă nu captăm decât foarte slab aceşti curenţi, e pentru că conştiinţa noastră e în altă parte sau e adormită. Magii ştiu să se folosească de mâinile lor pentru a primi forţe sau de a le proiecta, pentru a le reţine sau a le orienta, pentru a le amplifica sau a le diminua... Se spune în Vechiul Testament că atunci când Moise ridica mâna în timpul bătăliilor, poporul său obţinea victoria. Pentru că Moise cunoştea puterile mâinii, el proiecta forţe şi atrăgea entităţi care veneau să-i ajute pe războinici; şi când bătălia se prelungea şi el începea să obosească, veneau alţi bărbaţi să-i susţină braţul. Dacă putem utiliza puterea mâinii pentru ostilităţi, de ce să nu o utilizăm pentru a crea dragoste şi armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicaţi mâna şi ei vor arunca armele pentru a se îmbrăţişa. Ei nu vor mai vrea să se bată, pentru că vor recepţiona undele benefice pe care le trimiteţi. Doar cel ce ştie cum să ţină mâna pentru a primi forţe şi a le proiecta asupra lui însuşi şi asupra altora pentru a echilibra, a curăţa, a hrăni, a anima, devine un fiu al lui Dumnezeu. Importanţa mâinii apare în particular în viaţa cotidiană, pentru că ea serveşte ca mijloc de comunicare între fiinţe. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac ei? Ei ridică braţul, pentru a saluta, sau îşi strâng mâna. De aceea, trebuie să fiţi vigilenţi asupra a ceea ce daţi cu mâna. Dacă o faceţi pentru a saluta, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu ştie să dea nimic arată cât de sărac şi mizerabil este. Evident, pentru mulţi, o strângere de mână sau un salut al mâinii nu sunt decât semne convenţionale, şi în acest caz, ar fi mai bine să se abţină. Dacă salutăm distant, rămânând închişi, e inutil. Dar pentru cei care au conştiinţa trează, e un gest formidabil de semnificativ şi operant prin care poate încuraja, consola, umple de viaţă creaturile, prin care le poate da multă dragoste. Un salut trebuie să fie o adevărată comuniune, să fie puternic, armonios, viu. Dar mâna nu e numai un mijloc de a intra în relaţie cu fiinţe umane, ea e de asemenea un mijloc de a intra în relaţie cu natura. Când un adevărat mag deschide uşa sa, dimineaţa, el salută toată natura, arborii, cerul, soarele... El ridică mâna şi spune bună ziua întregii creaţii. Poate vă întrebaţi la ce serveşte acest lucru... Ei bine, pentru a se lega de îndată la sursa vieţii. Da, pentru că natura vă răspunde. Când mă apropii de un lac, de un minte, de o pădure, le salut şi le vorbesc. Şi de câte ori, dimineaţa, ies în grădina mea, salut toată natura şi îngerii celor patru elemente, îngerul aerului, al pământului, al apei şi al focului, şi chiar gnomii, ondinele, syfele, salamandrele. Atunci, îi văd, cântă, dansează, sunt mulţumiţi. Şi arborilor, pietrelor, vântului le spun de asemenea: “Salut! Salut!” Încercaţi să faceţi şi voi la fel, şi veţi simţi în interior că ceva se echilibrează, se armonizează, şi multe obscurităţi şi lucruri neînţelese vă părăsesc, foarte simplu, pentru că v-aţi decis să salutaţi natura vie şi creaturile care o locuiesc. În ziua în care veţi şti să întreţineţi aceste legături vii cu întreaga natură, veţi simţi adevărata viaţă intrând în voi. Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea e nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce posedă şi tot viitorul său este încă în mâinile lui. Mâna e o fiinţă vie, ea are creierul său, sistemul său nervos, stomacul său. Da, la fel cum universul se reflectă în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflectă în mână. Faţă de corpul nostru, mâna are aceleaşi relaţii pe care la are corpul nostru faţă de univers. (preluat de la OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)