Happy Halloween !!!

Scripturile Satenei (Partea XII)

XII. Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul? Daca spunem ca Satana / Diavolul / Lucifer este cheia Crestinismului, fundatia acestuia multi oameni ar fi nemultumiti, iar daca punem intrebare:"Exista Satana?" unii ar raspunde "Da, el exista!"; altii ar nega existenta lui, iar altii ar spune ca nu a fost nimic mai mult decat o personificare a "raului", a fortelor "malefice" ce dominau impreuna cu cele "bune" natura inconjuratoare si implicit natura omului. Se spune ca frica e un sculptor, un pictor, un artist. Orice trib, comunitate mica sau mare de oameni care au indurat furia unui vulcan, furtuni mari, cutremure s.a.m.d. credeau in existenta diavolilor (diavolului). Pe malurile raului Gange dominau cei mai puternici dintre diavolii cunoscuti pana acum, Asura care aveau un scop unic, acela de a lupta cu zeii buni numiti Deva. Persienii au modificat aceasta, transformand zeii Deva (Ahriman - zeu rau al persienilor) in rai si Asura (Ormuzd - zeu bun al persienilor) in buni, desi o parte credeau ca in final raul va invinge. In Egipt, Set (Typhon - o denumire populara) era imparatul Raului, pe cand Osiris era un zeu bun. Set si legiunile sale de diavoli au luptat impotriva omenirii si a pierdut. Printre greci, dusmanii zeilor erau titanii; Ate era zeita ce ispitea, ea reusind sa ispiteasca chiar zeul zeilor. Dupa cum vedeti ideile despre zei se schimba in timp. Spre exemplu pe vremea lui Socrate diavolii nu erau spirite rele ci ingeri pazitori. Noi ne obtinem diavolul de la Evrei care la randul lor, l-au preluat de la Babilonieini. Evreii erau interesati de demonologie, iar la un moment dat se credea ca existau noua tipuri de demoni: Beelzebub - printul zeilor falsi al altor natiuni; Apollo - printul mincinosilor; Belial - printul facatorilor de pagube; Asmodeus - printul diavolilor razbunatori; Satana - printul vrajitoarelor si magicienilor; Meresin - printul diavolilor locali ce cauzau epidemii si furtuni; Abaddon - ce cauza razboi, tumultos si combustii; Diabolus - care duce la disperare o persoana; Mammon - printul ispititorilor. Se credea ca Varajitoarele si Magicienii se intalneau pentru a creea "sabatele", adica orgii. Desigur, acesti oameni purtau semnul Diavolului imprimat in piele. Apoi a aparut ideea ca acesti oameni posedati de diavoli se transforma in animale (caini, pisici sarpe, depinde de zona). In intervalul doar de doi ani intre 1598 si 1600, in Franta au fost acuzati in fata unui judecator si condamnati la moarte aproape 600 de barbati si femei pentru ca s-au transformat in animale (martorii de obicei au fost vecini sau dusmani ai acuzatilor). Desigur ca, Crestinii nu cred in diavolul Egiptenilor, Hindusilor. Ei spun despre acestia ca au fost creati (exact in aceeasi maniera ca si crestinii). In istorie nebunii au fost inspirati, epilepticii posedati si apoplexia munca unor forte necurate. In natura lucreaza forte pe care noi le numim bune si forte pe care noi le numim rele, omul le-a desenat, in concluzie le-a modelat sa creeze imaginea lor in mintea constienta.

(preluat de la

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea XI)

XI. Dogmele crestine Dogma inseamna teza aceptata orbeste, care nu poate fi apreciata din punct de vedere stiintific sau verificata in practica. Conceptia religioasa despre lume reprezinta o totalitate de dogme, al caror izvor, potrivit teologiei, este asa-numita revelatie divina, de care nimeni nu are dreptul sa se indoiasca. Printre dogmele crestine gasim teze ca: "Dumnezeu a zidit lumea din nimic", "Dumnezeu este unul singur, dar are trei persoane", "in impartasanie este intruchipat trupul si sangele adevarat al lui Hristos", etc. Pastratoarea dogmelor este biserica. Tot ceea ce proclama ea drept dogma nu poate fi supus criticii ratiunii. Dogmele, proclama biserica, sunt adevaruri ale credintei si de aceea ele devin norme obligatorii sau reguli de credinta pentru toti credinciosii. De fapt, insa, dogmele sunt adevarate catuse ale creierului si constiintei; prin caracterul lor absolut obligatoriu ele ingradesc ratiunea si constiinta. Religia Crestina este aliatul firesc al conservatorismului. Dumnezeu este cuvantul care ascunde si justifica neputinta si ignoranta. Cand mintea omului inceteaza de a mai intelege, omul exclama: Dumnezeu! Acest cuvant a tinut intodeauna in lanturi ratiunea omeneasca si ar vrea s-o tina de-a pururi. Credintele crestine sunt acceptate orbeste si nu se bazeaza pe nici un fel de fapte. "Ceea ce iti este ascuns nu cerceta", "Gandeste-te numai la ceea ce iti este ingaduit" – ne invata religia. Nu degeaba un proverb popular ne spune: "Cu cat ai mintea mai scurta, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu". Cartile sfiinte ale multor religii au un dezgust pentru stiinta. "Tot ce este taina nu cauta, tot ce este ascuns nu cerceta" – se spune in asa numitele evanghelii si asa numitele epistole ale apostolilor. La polul opus se afla Satanismul, care, la fel ca si stiinta, iti cere sa incerci sa cauti tu raspunsul la intrebarile tale si nu iti limiteaza gandirea cerandu-ti a face lucruri care tie ti-ar face rau. In Satanism mai se zice: "Daca gasesti greseli, nu le accepta!". Si de incheiere: In religie ideea nu este exprimata intr-o forma abstracta, ci intr-o expresie concreta devenind obiect al contemplarii vii. Idealurile pe care biserica le cauta sa le sadeasca in constiinta credinciosilor sunt exprimate in mod simbolic in ritualurile serviciului divin. Oamenii sunt impresionati de frumusetea bisericilor, podoabelor vesmintelor si a intregii reprezentatii teatralizate din aceste biserici. Farmecul acestei maretii ii captiveaza si in sufletele lor se infiltreaza inselatoria religioasa. Nu trebuie sa trecem cu vederea nici faptul ca ideile religioase sunt usor accesibile oamenilor inapoiati si creduli tocmai prin primitismul lor. Pentru a le putea insusi, nu e nevoie nici de cunostinte generale, nici de cunostinte speciale si nici de un nivel de cultura inalt.

(preluata de la

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )

Scripturile Satenei (Partea X)

X. Faptele Biblice Oare cate lucruri din cele scrise in Biblie sunt adevarate si cat sunt false? Parerea multor oameni este ca multe lucruri au fost ascunse, multe au fost "personificate", multe intamplari au fost pur si simplu niste mituri, iar restul adevar. Cum adevarul nu poate exista fara minciuna, este clar ca nu toate lucrurile scrise acolo sunt adevarate. In acest capitol o sa comentez cateva din "faptele biblice" mai cunoscute. Religia il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe creatorul atotputernic si vesnic a tot ceea ce a fost si este. Religia crestina sustine ca lumea care ne inconjoara, intreaga natura, atat cea vie cat si cea lipsita de viata, au fost create de dumnezeu. In biblie se arata ca, la inceput, n-a existat nici pamantul, nici cerul. A fost numai haosul primordial. Din acest haos, Dumnezeu a creat in decurs de 6 zile pamantul, apa, planetele si animalele, soarele, luna, plantele si insfarsit ca o incununare a creatiei sale l-a facut pe om. Creandu-i pe primii oameni, Adam si Eva, Dumnezeu le-a insuflat ideea ca el este unic si atotputernic, ca lui trebuie sa i se supuna neconditionat, caci altfel ii ameninta o pedeapsa foarte aspra. Din aceasta legenda biblica se pot trage multe concluzii, in primul rand reiese ca intreaga lume inconjuratoare – pamantul, animalele, plantele si insusi omul – sunt rezultatul unui act de creatie care au aparut sub forma in care sunt si azi, iar in al doilea rand se deduce si credinta in Dumnezeu inca de la aparitia Lumii. De aceasta legenda biblica se leaga strans o alta legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce i-a facut pe primii oameni, Adam si Eva, i-a asezat in rai, unde nu exista grija vietii de toate zilele, nici teama chinuitoare pentru viata, nici nenorociri. In fata lui Adam si a Evei se deschidea intreaga lume; li s-a dat totul din belsug pentru ca ei sa fie fericiti. Adam si Eva erau insa lipsiti de cunostinte. Nu puteau deosebi binele de rau. Erau ca niste copii mari, care atunci se nasteau si se trezeau la maturitate. In gradina raiului se zice ca Dumnezeu ar fi sadit pomul cunoasterii binelui si raului, interzicandu-le oamenilor sa manance fructe din el. Se pare ca lui Dumnezeu inca de pe atunci nu-i placeau oamenii curiosi din fire. Explicatia data era ca cei care gusta din aceste fructe ar fi dobandit calitatea de a cunoaste binele si raul. Iata insa ca apare sarpele – simbolul ratiunii – si-i determina pe oameni sa manance fructe din pomul binelui. Ce trebuia sa fac, Dumnezeu? La aceasta intrebare biblia raspunde ca singurul mijloc de a-i infrana pe primii oameni era sa le taie posibilitatea de a infaptui raul. Dumnezeu s-a suparat pe Adam si pe Eva si i-a blestemat. Acest basm este repetat si astazi cu multa placere de propovaduitorii religiei. Nesfarsitele suferinte, inclinatia spre rau, munca privita ca un blestem si nu ca o placere, lipsurile, bolile si moartea, teama de moarte si tristetea – iata ce a umplut viata oamenilor care au primit ca mostenire de la Adam si Eva: Pacatul originar. Mai mult decat atat, raspunderea si povara acestui pacat, spun sustinatorii bisericii, se mostenesc din tata in fiu; pacatul primilor oameni apasa asupra intregului neam omenesc si fiecare urmas al lui Adam poarta in el tendinta de a pacatui. Prin urmare, omul nu este numai o fiinta care poate sa greseasca, ci si urmasul unei fiinte care a gresit. De aici nu mai este decat un singur pas pana a declara raul, minciuna, bolile si mizeria exista pentru ca oamenii sunt pacatosi din fire, ca raul l-au primit, ca sa spunem asa, drept mostenire. Credinta in Dumnezeu este strans legata de credinta in Satana. Daca tot ce e bun vine de la Dumnezeu, tot ce e rau vine de la Satana, de ce l-a mai creat pe acest "anti-dumnezeu"?

(preluat de la

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )