Scripturile Satenei (Partea X)

X. Faptele Biblice Oare cate lucruri din cele scrise in Biblie sunt adevarate si cat sunt false? Parerea multor oameni este ca multe lucruri au fost ascunse, multe au fost "personificate", multe intamplari au fost pur si simplu niste mituri, iar restul adevar. Cum adevarul nu poate exista fara minciuna, este clar ca nu toate lucrurile scrise acolo sunt adevarate. In acest capitol o sa comentez cateva din "faptele biblice" mai cunoscute. Religia il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe creatorul atotputernic si vesnic a tot ceea ce a fost si este. Religia crestina sustine ca lumea care ne inconjoara, intreaga natura, atat cea vie cat si cea lipsita de viata, au fost create de dumnezeu. In biblie se arata ca, la inceput, n-a existat nici pamantul, nici cerul. A fost numai haosul primordial. Din acest haos, Dumnezeu a creat in decurs de 6 zile pamantul, apa, planetele si animalele, soarele, luna, plantele si insfarsit ca o incununare a creatiei sale l-a facut pe om. Creandu-i pe primii oameni, Adam si Eva, Dumnezeu le-a insuflat ideea ca el este unic si atotputernic, ca lui trebuie sa i se supuna neconditionat, caci altfel ii ameninta o pedeapsa foarte aspra. Din aceasta legenda biblica se pot trage multe concluzii, in primul rand reiese ca intreaga lume inconjuratoare – pamantul, animalele, plantele si insusi omul – sunt rezultatul unui act de creatie care au aparut sub forma in care sunt si azi, iar in al doilea rand se deduce si credinta in Dumnezeu inca de la aparitia Lumii. De aceasta legenda biblica se leaga strans o alta legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce i-a facut pe primii oameni, Adam si Eva, i-a asezat in rai, unde nu exista grija vietii de toate zilele, nici teama chinuitoare pentru viata, nici nenorociri. In fata lui Adam si a Evei se deschidea intreaga lume; li s-a dat totul din belsug pentru ca ei sa fie fericiti. Adam si Eva erau insa lipsiti de cunostinte. Nu puteau deosebi binele de rau. Erau ca niste copii mari, care atunci se nasteau si se trezeau la maturitate. In gradina raiului se zice ca Dumnezeu ar fi sadit pomul cunoasterii binelui si raului, interzicandu-le oamenilor sa manance fructe din el. Se pare ca lui Dumnezeu inca de pe atunci nu-i placeau oamenii curiosi din fire. Explicatia data era ca cei care gusta din aceste fructe ar fi dobandit calitatea de a cunoaste binele si raul. Iata insa ca apare sarpele – simbolul ratiunii – si-i determina pe oameni sa manance fructe din pomul binelui. Ce trebuia sa fac, Dumnezeu? La aceasta intrebare biblia raspunde ca singurul mijloc de a-i infrana pe primii oameni era sa le taie posibilitatea de a infaptui raul. Dumnezeu s-a suparat pe Adam si pe Eva si i-a blestemat. Acest basm este repetat si astazi cu multa placere de propovaduitorii religiei. Nesfarsitele suferinte, inclinatia spre rau, munca privita ca un blestem si nu ca o placere, lipsurile, bolile si moartea, teama de moarte si tristetea – iata ce a umplut viata oamenilor care au primit ca mostenire de la Adam si Eva: Pacatul originar. Mai mult decat atat, raspunderea si povara acestui pacat, spun sustinatorii bisericii, se mostenesc din tata in fiu; pacatul primilor oameni apasa asupra intregului neam omenesc si fiecare urmas al lui Adam poarta in el tendinta de a pacatui. Prin urmare, omul nu este numai o fiinta care poate sa greseasca, ci si urmasul unei fiinte care a gresit. De aici nu mai este decat un singur pas pana a declara raul, minciuna, bolile si mizeria exista pentru ca oamenii sunt pacatosi din fire, ca raul l-au primit, ca sa spunem asa, drept mostenire. Credinta in Dumnezeu este strans legata de credinta in Satana. Daca tot ce e bun vine de la Dumnezeu, tot ce e rau vine de la Satana, de ce l-a mai creat pe acest "anti-dumnezeu"?

(preluat de la

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth (2006 – anul 41 Satanic) )