Partea 1

REVENIREA PRACTICILOR MAGICE ŞI PERICOLUL LOR Iniţierea este o muncă pe care fiecare o face asupra lui însuşi, o muncă neîntreruptă de organizare interioară, de purificare, de stăpânire de sine. Ori, ceea ce se petrece acum, acest interes pe care îl constatăm din ce în ce mai mult pentru lucrările de magie şi ocultism este mai mult decât îngrijorător. Pentru că el nu exprimă nevoia unei spiritualităţi adevărate ci dorinţa de a intra într-un domeniu necunoscut, misterios, interzis. De altfel, vedem rezultatele: aceste cărţi nu fac oamenii mai înţelepţi, mai echilibraţi, mai puri; din contră, ele descătuşează în ei forţe obscure, zăpăcesc ideile lor, fac din ei victime ale entităţilor inferioare, care nu caută decât să se hrănească pe seama oamenilor. Timp de secole Biserica a combătut, pe nedrept, tradiţia iniţiatică. Dar ceea ce e pe cale de a se produce acum: ştiinţele oculte puse la dispoziţia tuturor oamenilor slabi, vicioşi, rău intenţionaţi, nu e de dorit. Dacă Iniţiaţii din trecut au dat ca precept: “a tăcea” este pentru că ştiau că secretele Ştiinţei iniţiatice puteau deveni arme foarte periculoase în mâinile oamenilor care nu erau pregătiţi să le primească. Pentru că natura umană este astfel făcută că, orice îi veţi revela, adevărurile cele mai sublime, mai divine, ea va încerca să le utilizeze pentru a servi interesele sale cele mai personale şi egoiste. De aceea tot ceea ce se dă oamenilor pentru binele lor, pentru salvarea lor, ei deturnează şi utilizează în realitate pentru ruina lor şi a altora. Din ce în ce mai multe experimente se fac acum pentru a descoperi puterile gândirii, influenţarea obiectelor sau fiinţelor umane, acţiunea la distanţă, aflarea de informaţii secrete. Există persoane care se exersează pentru a influenţa prin gândire atleţii care participă la competiţii sportive şi astfel să-i facă să câştige pe unii şi să-i facă să piardă pe alţii. Fără să vorbim de cei care se ocupă să impregneze obiecte cu influenţe nocive pentru a le trimite, sub aparenţa cadourilor, unor demnitari sau înalte persona`1 lităţi în scopul de a le dăuna şi a slăbi ţara lor. Toate aceste cercetări care se fac asupra puterii gândului, pentru a o utiliza într-un scop distructiv, sunt la fel de periculoase ca şi cercetările asupra armei atomice şi, din punct de vedere moral, ele sunt încă şi mai de condamnat. Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin, gândirea, pentru a face rău. Aceasta e magie neagră, iar cei ce o practică trebuie să ştie că mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiţi. Nu e nimic rău în sine a vrea să cunoşti puterile gândului. Dar şi aici, există din nefericire tot felul de oameni care vor să utilizeze aceste cunoştinţe în sensul în care le convine. Întotdeauna natura inferioară este cea care se manifestă în om pentru a-l împinge să profite de toate mijloacele care-i cad în mână. Iată de ce atâtea civilizaţii au dispărut până acum, şi a noastră de asemenea va dispărea, dacă aspectul moral, dragostea, bunătatea nu vor fi biruitoare. Când lăsăm intelectul să domine, cum el nu are prin el însuşi nici o moralitate, el nu se preocupă decât de a pune noi mijloace stinţifice şi tehnice la dispoziţia omului, fără să se întrebe cum le va folosi. Şi este de asemenea pentru ştiinţele oculte. Pentru că nu trebuie să credem că, dacă oamenii sunt atraşi de ştiinţele oculte, este pentru că ei au aspiraţii mistice, sau un elan spre spiritualitate. Deloc. Ei pot fi chiar cei mai mari materialişti. Dar, deoarece s-au convins că pot găsi aici mijlocul de a-şi satisface ambiţiile lor, să obţină succese, îşi spun: “De ce nu? Să încercăm, vom vedea cum va fi”, şi încearcă. Oamenii au dorinţe, nevoi... acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc, sunt calităţile de inteligenţă, răbdare, perseverenţă, pentru a obţine ceea ce îşi doresc. Ei caută mereu să ajungă cât mai repede folosind mijloacele cele mai uşoare. Şi când li se propune magia, ei cred că ea le poate aduce succese rapide şi sunt gata să se avânte în orice experienţă. Priviţi câţi editori, de câţiva ani încoace, s-au apucat să publice lucrări de ocultism! Unele dintre aceste cărţi conţin reţete înspăimântătoare, mergând până la a indică cum să faci un pact cu diavolul. Ceea ce e foarte grav şi poate nu o ştiţi, este că există mulţi oameni, mai mulţi decât vă imaginaţi, care se interesează de aceste practici. Şi cei mai puternici reuşesc! De ce? Pentru că pasiunile lor, ambiţiile lor, invidia şi încăpăţânarea pe care o depun pentru îndeplinirea acestora, serveşte drept hrană, momeală spiritelor infernului; ei reuşesc astfel să le atragă, să comunice cu ele, şi aproape să le dea viaţă. Oamenii nu îşi dau seama de pericolul pe care îl prezintă practicarea magiei negre. Ce responsabilitate pentru autorii şi editorii acestor cărţi! Cum ei nu se gândesc decât cum să câştige bani, ei se păzesc să explice în detaliu cititorilor toate pericolele care decurg din aplicarea reţetelor lor, nu le pasă că alţii îşi vor pierde sufletul din cauza lor. Ei pun la dispoziţia unor oameni care nu au învăţat încă să-şi stăpânească impulsurile lor instinctive mijloace de satisfacere a tuturor ambiţiilor... Cum putem să credem că aceşti oameni vor rezista? Unii doresc să obţină dragostea unui bărbat sau a unei femei, sau să se răzbune pe un duşman, sau să-şi satisfacă ambiţia sau lăcomia de bani, şi cum aceste dorinţe sunt mai puternice decât gândirea, ei decid să recurgă la magie neagră. E atât de tentant să vezi toate aceste dorinţe îndeplinite! Câţi oameni, care ştiu că alcoolul sau tutunul le distruge sănătatea, nu pot să învingă nevoia de a bea şi de a fuma! Este la fel cu practicile magice: de ce să pui la dispoziţia unor oameni slabi mijloace care, sub influenţa unei dorinţe sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi la a pierde pe alţii sau a-i pierde pe ei? Ei da! Pentru că ei atrag entităţi malefice care vor să-i prade, de asemenea, şi pe ei. Numai că, nimeni nu-i previne. Autorii cărţilor de magie neagră ar trebui să ştie că sunt nişte criminali şi că într-o zi justiţia divină îi va pedepsi. Să nu fie miraţi, în ziua aceea. Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului, nu avem dreptul să-i antrenăm decât spre Cer. Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care au pierit lamentabil pentru că s-au amestecat în magia neagră! Desigur, se pot obţine şi rezultate, dar trebuie cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezintă şi ar trebui să nu se angajeze nimeni pe acest drum, pentru că abisul îi aşteaptă pe vrăjitorii şi magicienii negri. La ce serveşte să ai ambiţii spirituale, dacă nu ai conştiinţa consecinţelor apropiate sau depărtate ale actelor tale? Când oamenii încep să presimtă existenţa lumii invizibile cu fiinţele care o populează şi cînd devini conştienţi de prezenţa facultăţilor psihice din ei care le permit să acţioneze în această lume, e tentant pentru ei să încerce. Îmi amintesc, cînd eram foarte tânăr (paisprezece sau cincisprezece ani) făceam experienţe care nu erau totdeauna foarte “catolice”. Aveam prieteni, şi aşa, pentru a vedea dacă reuşesc, mă amuzam concentrându-mă asupra lor pentru a-i sugestiona: unuia i-am ordonat să-şi ridice bereta, altuia să caute un obiect pe pământ sau să se oprească traversând strada. Erau experienţe pe care le făceam aşa, pentru a vedea. Mi se întâmpla, de asemenea, să mă plimb prin parc pe malul Mării Negre (locuiam la Varna, în acea perioadă), şi câteodată nu găseam nici un loc pe bănci pentru a mă aşeza. Atunci, mă îndepărtam puţin, şi mă concentram asupra unuia care stătea aşezat, gândindu-mă: “Haide, ridicaţi-vă, ridicaţi-vă!” Câteva secunde după aceasta, respectivul se ridica, şi eu, inocent, îi luam locul! Mai aveam un alt prieten, şi într-o zi, văzându-l înaintea mea pe stradă, m-am concentrat asupra piciorului lui drept pentru a nu mai putea avansa. El s-a oprit aproape de un arbore, asupra căruia s-a aplecat, şi, ca şi cum aş fi sosit din întâmplare m-am apropiat de el. “Oh, Mikhael, mi-a spus, nu ştiu ce mi s-a întâmplat, nu mai pot să merg. - Nu te îngrijora, o să treacă”, i-am răspuns, fără a-i spune că eu eram cauza! Iată, făceam astfel de lucruri. Desigur, nu aveam dreptul, dar eram foarte tânăr şi auzisem vorbindu-se de puterile gândului şi nimeni nu mi-a spus ce era bine şi ce era rău. Dar într-o noapte, stând în pat, mi s-a întâmplat ceva ce n-am mai putut uita de atunci: am văzut apărându-mi două personaje. Nu eram adormit, dar nu eram nici treaz. Deci, în acest semi-somn, mi-au apărut două fiinţe: unul avea o statură împresionantă, respira forţa, puterea, dar faţa sa era dură şi privirea sa sumbră, înspăimântătoare. Celălalt, alături de el, strălucea: era o fiinţă foarte frumoasă, a cărei privire exprima imensitatea dragostei divine... Şi era ca şi cum ar fi trebuit să aleg între cele două fiinţe... Eram impresionat de puterea primului, dar în inima mea, în sufletul meu eram speriat de ceea ce simţeam înspăimântător în el. Atunci, m-am lăsat atras mai mult de celălalt, şi l-am ales pe acela care avea faţa lui Cristos, care era imaginea blândeţii, bunătăţii, sacrificiului. Acum, când mă gândesc la toate acestea, înţeleg că dacă Providenţa nu m-ar fi ajutat să aleg drumul bun, aş fi putut deveni un mag negru, pentru că aveam din tinereţe capacităţi psihice foarte mari. Ce m-a salvat, a fost faptul că nu eram rău, eram numai curios să fac experienţe. Ei da, dar eram foarte tânăr, fără discernământ, fără un ghid, şi toate acestea se puteau termina foarte prost. Pentru că, să nu credeţi că toţi aceia care au căzut în practicarea magiei neagre au făcut-o cu bună ştiinţă. Se poate întâmpla desigur şi aşa, dar sunt foarte puţini oameni care şi-au spus într-o bună zi: “Iată, vreau să devin un mag negru şi am să fac totul pentru a ajunge”. Mulţi dintre ei nu aveau poate la început nici cea mai mică intenţie rea, dar erau ignoranţi, imprudenţi, şi s-au bizuit pe forţele lor şi pe stăpânirea lor de sine şi s-au lăsat antrenaţi. Trebuie să lăsăm deoparte toate practicile oculte care permit realizarea ambiţiilor personale. De altfel, ocultismul nu e adevărata ştiinţă spirituală şi nu îmi place acest cuvânt “ocult”, pentru că ştiinţele oculte sunt bine cu rău amestecate, şi există mulţi ocultişti care s-au înpotmolit în regiunile tenebroase ale acestei ştiinţe. Eu, cu ştiinţa pe care v-o transmit, nu o să vă aduc niciodată spre astfel de practici. La ce v-ar servi să obţineţi bogăţii, puteri, plăceri, pentru a vă trezi mai departe legaţi, persecutaţi, posedaţi şi obligaţi să recurgeţi la exorcişti pentru a vă elibera? Există magie şi magie. Adevărata magie, magia divină, constă în a şti să utilizezi totul, absolut totul, pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Invers, toate practicile care pun achiziţiile cele mai elevate ale spiritului uman în serviciul naturii inferioare, ţin de vrăjitorie. Din păcate, puţini magi ajung la acest grad superior la care nu-i mai interesează magia în sine, unde încetează chiar să mai facă operaţii magice, unde încetează să mai comande spiritelor, elementalilor, geniilor, de a realiza dorinţele lui personale. Foarte puţini, numai cei mai mari printre ei, nu se gândesc decât cum să-şi folosească forţele, energiile, cunoştinţele lor pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Aceştia sunt teurgi, adică fiinţe care practică magia sublimă: munca lor e absolut dezinteresată. Desigur, pentru a ajunge la acest grad de elevare, e nevoie de o abnegaţie şi de o puritate excepţionale, ei nu trebuie să caute nici puterea, nici gloria, ei trebuie să dorească să transforme Pământul, pentru ca Dumnezeu să vină să locuiască printre oameni. Măreţia unui om, puterea sa cea adevărată, este de a nu se servi de puterile pe care le posedă în propriul său interes. De aceea eu cer tuturor fraţilor şi surorilor fraternităţii noastre să nu recurgă niciodată la practicile magice pentru a obţine dragoste, glorie, bani sau pentru a scăpa de un inamic, pentru că aceasta e pură magie neagră. Dacă voi auzi că se întâmplă acestea, voi lua măsuri foarte severe. Discipolul unei Şcoli iniţiatice nu trebuie să caute să-şi satisfacă dorinţele inferioare, trebuie să aibă ca unic ideal de a lucra în lumină şi pentru lumină, pentru a deveni un adevărat fiu a lui Dumnezeu, un binefăcător al umanităţii. De acum înainte trebuie să exersaţi numai magia albă, să lucraţi cu lumină, cu dragoste. Pentru că vă previn: magii negri se vor manifesta din ce în ce mai mult, deci exersaţi să trimiteţi lumină şi armonie pentru a împiedica tenebrele să triumfe.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)