CELE TREI MARI LEGI ALE MAGIEI
I Legea înregistrării
Se poate să ne îndoim de existenţa lui Dumnezeu, să credem sau să nu credem în îngeri sau în diavoli, în Cer şi în Infern, dar există un lucru asupra căruia nu ne putem îndoi, anume că gândurile, sentimentele noastre se înregistrează în noi şi în afara noastră, lasă deci urme. Cunoaşterea acestei legi este la baza întregii vieţi morale şi spirituale: din moment ce totul se înregistrează, nu ne putem permite să facem orice, să avem orice gând, orice sentiment, orice dorinţă, pentru că vor exista consecinţe.
Evident, această idee e nouă pentru mulţi. Faptul că există oamenii care sunt inteligenţi, instruiţi, avansaţi tehnic, care fac înregistrări, asta da, aşa e, nu avem decât să vedem atâtea imagini, cuvinte, muzică care sunt înregistrate. Dar natura, cum poate ea face înregistrări? Ei bine, aici vedem câţi oameni sunt ignoranţi. În realitate, nu putem găsi nimic în lumea vizibilă care nu există deja în lumea invizibilă. Inteligenţa cosmică a devansat oamenii şi chiar i-a depăşit: înregistrările sale sunt de o natură mult mai subtilă decât aceea pe care ei ar putea-o face. Inteligenţa cosmică, care a vrut să aibă arhive, a decis ca toată istoria universului să fie înregistrată; ea a conceput creaţia în aşa fel încât pământul, munţii, şi mai ales pietrele să conserve această istorie.
Fiecare eveniment se reflectă în toate obiectele din jur şi lasă urme, şi putem spune că aceste urme sunt de neşters, ele sunt profund ascunse sub alte straturi care sunt îngrămădite deasupra, dar există şi putem să le regăsim. Aceste urme reprezintă arhivele “Akashe”. Dar cum oamenii nu şi-au dezvoltat acele facultăţi care le-ar permite să descifreze aceste înregistrări, ei emit ipoteze şi construiesc teorii pe care sunt repede obligaţi să le abandoneze pentru că se arată inexacte.
Marile evenimente ale istoriei universului sunt înregistrate, de asemenea şi micile evenimentele ale vieţii noastre cotidiene. Tot ceea ce facem în locurile în care locuim lasă amprente, imagini, clişee, o întreagă memorie e acolo, fixată în planul eteric, pe pereţi, pe mobile, pe obiecte, şi dacă apelăm la un medium sau la o persoană sensibilă, ea vă va putea spune în detaliu ce s-a întâmplat în aceste locuri.
Lăsăm urme pe toate obiectele pe care le atingem, şi chiar dacă nu le atingem, însăşi prezenţa noastră, corpul nostru astral, etc., se imprimă pe ele. Iar asupra locurilor pe unde trecem, asupra persoanelor pe care le frecventăm, lăsăm de asemenea urme, bune sau rele, luminoase sau întunecate. De aceea e atât de important de a lucra asupra gândurilor şi sentimentelor pentru a le ameliora, a le purifica, pentru că ştim că nu numai prin actele noastre, ci şi prin gândurile, sentimentele noastre putem face rău sau bine.
Dar înainte de a se înregistra şi de a lăsa urme în exteriorul nostru, gândurile şi sentimentele noastre se înregistrează şi lasă urme în noi. De aceea, cel care a nutrit mult timp gânduri şi sentimente de gelozie, egoism, răutate va sfârşi într-o zi prin a fi paralizat şi otrăvit de toate urmele lipicioase şi întunecoase pe care gândurile şi sentimentele lui le-au lăsat în el.
Proba că totul se înregistrează în noi e că o persoană poate să-şi aducă brusc aminte o scenă petrecută cu zeci de ani în urmă, în copilărie. Altele, victime ale unui grav accident în care erau pe punctul de a muri, povestesc cum şi-au văzut toată viaţa derulându-se invers cu o mare viteză, ca o bobină de film. Cum se face că acestea nu au fost şterse? Cunoscând această lege a înregistrării, sunteţi obligat să fiţi rezonabil, prudent, atent, pentru a nu comite acte reprobabile, pentru că, mai repede sau mai târziu, nu numai că acestea vă vor reveni în conştiinţă şi veţi avea remuşcări, dar vor produce evenimente şi fenomene supărătoare. Pentru că, nu numai că totul se înregistrează, ci în virtutea legii afinităţii, ceea ce aţi înregistrat rău va produce efecte în lumea vizibilă şi invizibilă, perturbând ordinea atomilor şi electronilor şi atrăgând forţe ostile care vor veni să vă înhaţe într-o zi.
Desigur, mulţi acceptă această idee a unei legi a înregistrării, dar nu ajunge de a o accepta, trebuie ca în viaţa cotidiană să ţinem cont de existenţa ei peste tot, orice aţi face, străduiţi-vă să nu lăsaţi decât urme luminoase. Sunteţi pe un drum: binecuvântaţi acest drum cerând ca toţi cei ce trec pe acolo să primească pacea şi lumina şi să fie antrenaţi spre calea bună. De ce să trăiţi în inconştienţă şi să nu înregistraţi decât dezordini şi murdării? De ce să nu încercaţi să lucraţi ca soarele care impregnează fără încetare universul cu lumina sa, căldura sa, viaţa sa, generozitatea sa? Încercaţi să nu vă lăsaţi atraşi de activităţi haotice, distructive, negative, pentru a învăţa cum să acţionaţi faţă de creaţie şi creaturi. Şi peste tot, asupra a tot ce atingeţi, peste tot pe unde mergeţi, gândiţi-vă să nu lăsaţi decât urme de lumină şi de dragoste, pentru ca oamenii să vibreze la unison din ce în ce mai mult cu lumea divină.
II Legea afinităţii
Toţi cei care au studiat relaţiile dintre fiinţa umană şi cosmos au descoperit că există între acestea o corespondenţă absolută. Fiecare vibraţie tinde să găsească o altă vibraţie asemănătoare cu ea pentru a fuziona cu ea, toate creaturile, prin vibraţiile lor şi prin lungimea lor de undă, intră în raport cu alte fiinţe, alte entităţi şi alte forţe în univers care posedă aceeaşi lungime de undă, aceleaşi vibraţii. Deci, prin gândurile, sentimentele, actele sale, omul întră în afinitate cu regiuni, creaturi vizibile sau invizibile care posedă aceleaşi lungimi de undă şi le atrage. Dar cum oamenii ignoră aceste adevăruri, ei fac totul fără să se gândească şi apoi sunt miraţi de a se găsi în situaţii groaznice.
Să presupunem că avem pe o masă mai multe diapazoane dintre care numai două sunt de lungimi egale. Dacă facem să vibreze fiecare dintre aceste diapazoane, ele vor da un sunet diferit, dar dacă facem să vibreze unul dintre cele două diapazoane care au aceeaşi lungime, al doilea, fără a fi atins, va răspunde la vibraţia primului, emiţând acelaşi sunet ca el. Cunoaşteţi toţi acest fenomen, dar ceea ce nu cunoaşteţi este importanţa acestei legi. Pentru că, în realitate, se petrec exact acelaşi lucruri între fiinţa umană şi tot ceea ce există în univers. Dacă vă străduiţi să aveţi numai gânduri luminoase, sentimente pure, generoase, veţi atrage din spaţiu entităţi, elemente, care sunt în afinitate cu gândurile şi sentimentele voastre, şi astfel veţi fi din ce în ce mai mult ajutaţi, susţinuţi.
Lumina Ştiinţei iniţiatice ne dă toate puterile de a crea viitorul pe care îl dorim. Şi dacă ştim să alimentăm în noi anumite stări interioare elevate, nimic nu va putea să ne împiedice să întâlnim fiinţe frumoase, luminoase, nobile, pe care dorim să le întâlnim,
De câte ori nu vă simţiţi dezorientaţi, nefericiţi! Nu mai ştiţi ce să faceţi pentru a ieşi din această stare şi rămâneţi aşa, făcându-vă griji. De ce nu încercaţi să mergeţi lângă fiinţe care vă pot ajuta? Aceste fiinţe sunt aici, peste tot, aproape de voi, şi dacă nu fac nimic pentru a vă ajuta, este pentru că nu ştiţi să le chemaţi. Pentru a le face să vă audă vocea, trebuie cel puţin să încercaţi să aveţi o gândire benefică, sentimente benefice, să îndepliniţi un act dezinteresat; atunci, aceste fiinţe simţind că vibraţi pe aceeaşi frecvenţă cu ele, vor fi obligate să se apropie de voi pentru a vă veni în ajutor.
Gândurile, sentimentele, actele voastre sunt cele care determină absolut natura elementelor, forţelor şi fiinţelor care vor fi trezite undeva în spaţiu şi care, mai repede sau mai târziu vor sosi la voi. Această lege a afinităţii e una dintre cele mai mari legi magice şi ea trebuie să vă conducă întreaga viaţă. În fiecare zi, când simţiţi anumite gânduri, sentimente ce vă traversează spuneţi-vă: “Iată, acest gând, acest sentiment, este obligatoriu în afinitate cu elemente, regiuni ale spaţiului, de o natură determinată. Dacă intru în relaţie cu ele, voi atrage ceva bun sau ceva rău?” Dacă vedeţi că e bun, mergeţi, dacă nu, atenţie!
V-am mai spus: noi suntem ca nişte peşti în oceanul cosmic. Peştii trăiesc în mare, în oceane, şi fiecare atrage spre el elementele care corespund naturii sale, pentru a forma corpul său: o anumită talie, un anumit cap, mare sau alungit, o anumită coadă, anumiţi solzi, strălucitori, coloraţi, sau şterşi şi cenuşii. E la fel şi pentru noi: suntem peşti aruncaţi în oceanul vieţii şi devenim într-un fel sau altul după elementele pe care le-am atras pentru a forma diferitele noastre corpuri: fizic, astral, mental, etc. Întâlniţi, de exemplu o fiinţă handicapată în toate domeniile: aceasta vine din încarnările anterioare unde, din ignoranţa sa sau din voinţa sa slabă, a atras entităţi şi curenţi negativi care acum o tulbură şi o ţin legată. Alţii, din contră, au atras în încarnările lor precedente toate elementele care fac din ei acum fiinţe inteligente, capabile, frumoase, pe care toţi le iubesc şi le admiră. Vedeţi cât e de important să cunoaşteţi această lege a afinităţii şi trebuie să vă puneţi imediat pe treabă pentru a atrage particule de o natură aşa de luminoasă, încât totul să înceapă să se amelioreze în voi.
III Legea acţiunii şi reacţiunii
Putem studia lucrurile din multe puncte de vedere: fizic, chimic, astronomic, politic, financiar, etc., şi este foarte bine, dar când nu le studiem din punct de vedere magic, nu cunoaştem esenţialul. Da, dacă nu cunoaştem cum acţionează lucrurile asupra noastră, cum ne influenţează, nu cunoaştem esenţialul. Ori, totul acţionează asupra noastră, tot ce trăieşte în natură ne influenţează: soarele, stelele, plantele, pietrele, animalele...
Chiar şi comportamentul oamenilor este şi el magic: privirile, gesturile, cuvintele. Din păcate, prea puţini dintre ei sunt conştienţi de efectele care se produc: ei gesticulează, aruncă priviri rele, proferează cuvinte negative, fără a şti că, de fapt, cosmosul e ca un imens perete care le retrimite ca un ecou fiecare din manifestările lor. Dacă vă plimbaţi într-o căldare de munţi şi începeţi să strigaţi: “Vă iubesc”, ecoul va răspunde: “Vă iubesc... iubesc... iubesc...” Pentru tot din viaţa noastră e la fel: nu numai că nimic nu rămâne fără efect, dar mai mult, cum o arată legea ecoului, tot ceea ce faceţi revine înapoi: e ceea ce numim legea acţiunii şi reacţiunii.
Dar consecinţele conduitei noastre nu se fac simţite imediat, ele ating mai întâi alte persoane, părinţii, prietenii şi uneori chiar fiinţe foarte îndepărtate, pe care nu le cunoaştem şi care recepţionează undele emise de gândurile, sentimentele, actele noastre.
Voi lua acum un alt exemplu: o experienţă care a fost făcută de fizicianul Graversande. Se suspendă alăturat o serie de bile ce se ating unele de altele. La o extremitate a rândului, depărtăm prima bilă şi apoi o lăsăm să cadă: ea va lovi imediat a doua bilă. Dar în acel moment se va petrece ceva de mirare: toate bilele vor rămâne imobile cu excepţia ultimei, care se îndepărtează cu un anumit unghi din poziţia sa iniţială. Iată un fapt de o importanţă considerabilă: ultima bilă din serie e cea care suportă consecinţele şocului, în timp ce celelalte bile acţionează ca simpli transmiţători.
Dacă vom reflecta asupra acestei legi, vom găsi un mare număr de aplicaţii în existenţa noastră. Fiecare ţară, fiecare societate reprezintă un sistem de bile legate între ele; dacă unul dintre membrii săi comite o crimă, care e bila ce se va depărta, adică va plăti greşeala? Ultima bilă din seriea căreia îi aparţine această societate. Dar ignorăm tot timpul cine va fi această ultimă bilă.
Înţelegeţi acum natura legăturii care există între oameni. Credeţi că puteţi face un anumit lucru fără consecinţe pentru voi înşivă. Da, poate pentru moment, dar alţii vor fi atinşi, ei reprezintă ultima bilă din serie. E adevărat pentru bine, ca şi pentru rău. Prima bilă poate să spună: “Am lovit vecina mea şi nu s-a întâmplat nimic.” Da, aparent, nu s-a produs nimic, dar ea nu ştie că ultima bilă din serie a fost atinsă.
Şi aceasta nu e totul. Pentru că ultima bilă care a suportat şocul se îndepărtează şi recade şi se produce acelaşi fenomen în sens invers, noi vibraţii se propagă din aproape în aproape şi acum prima bilă din serie e cea care se îndepărtează şi recade. Ea suportă deci şocul reacţiunii.
Aceasta semnifică că nefericirile noastre provin din greşelile pe care le-am făcut în trecut sau chiar în vieţile anterioare; suportăm acum reacţiunea. Cel ce are timp să studieze şi să verifice va recunoaşte adevărul acestei legi.
Vreţi să fiţi iubit? Iubiţi, e foarte simplu. Cel ce iubeşte provoacă aceleaşi forţe în univers şi aceste forţe vor reveni într-o zi la el. Chiar dacă vrea să scape, nu v-a putea, toată lumea îl v-a iubi. Sunt, dacă vreţi, aceleaşi legi ca în agricultură. Da, putem spune că agricultura se bazează pe legea acţiunii şi reacţiunii: recoltăm ceea ce semănăm. Aţi semănat un grăunte de grâu şi recoltaţi zece. Vedeţi, totul vine amplificat. Atunci, de acum înainte, fiţi atenţi, nu numai la tot ceea ce faceţi, dar şi la gândurile, sentimentele, dorinţele voastre, pentru că dacă încep prin a face rău altora, într-o zi voi veţi fi loviţi la rândul vostru.
(preluat de la
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CARTEA MAGIEI DIVINE
colecţia IZVOR Nr. 226)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu