Partea a 12-a

MÂNA Totul trece şi se transmite prin mâini şi asupra a tot ce atingeţi lăsaţi urme pe care voi singuri le imprimaţi. Faptul că se poate ca după amprentele digitale să se descopere identitatea unei anumite persoane, şi că în întreaga umanitate nu există două amprente identice dovedeşte că mâna e capabilă să exprime caracterul unic al unei fiinţe. Tot ceea ce trece prin mâinile voastre, fluidele voastre, emanaţiile voastre, se impregnează cu chintesenţa fiinţei voastre. Un adevărat medium, un adevărat clarvăzător poate, plecând de la un obiect pe care l-aţi atins, să cunoască calităţile voastre, defectele voastre, starea voastră de sănătate, evenimentele vieţii voastre actuale şi ale vieţii voastre trecute. Lăsaţi deci amprente pe toate obiectele pe care le atingeţi. Când dăruiţi un obiect cuiva, odată cu acel obiect daţi şi ceva din voi înşivă, şi dacă nu trăiţi o viaţă convenabilă, el va transmite undele negative pe care le-aţi introdus în el. Chiar dacă acel cadou e un obiect magnific şi de mare preţ, el nu va face nici un bine celui căruia l-aţi dăruit. Pentru că nu e suficient a dori să facem o plăcere cuiva pentru a-i face şi un bine. Pentru a face bine, trebuie ca nu numai inima, dar şi intelectul şi corpul fizic, prin emanaţiile lor pure şi luminoase, să realizeze acel bine. Dacă nu, daţi ceva bun, dar învelit de miasme. Mâinile noastre sunt ca nişte antene care au posibilitatea de a atrage şi de a recepţiona curenţi de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundaţi. Şi dacă nu captăm decât foarte slab aceşti curenţi, e pentru că conştiinţa noastră e în altă parte sau e adormită. Magii ştiu să se folosească de mâinile lor pentru a primi forţe sau de a le proiecta, pentru a le reţine sau a le orienta, pentru a le amplifica sau a le diminua... Se spune în Vechiul Testament că atunci când Moise ridica mâna în timpul bătăliilor, poporul său obţinea victoria. Pentru că Moise cunoştea puterile mâinii, el proiecta forţe şi atrăgea entităţi care veneau să-i ajute pe războinici; şi când bătălia se prelungea şi el începea să obosească, veneau alţi bărbaţi să-i susţină braţul. Dacă putem utiliza puterea mâinii pentru ostilităţi, de ce să nu o utilizăm pentru a crea dragoste şi armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicaţi mâna şi ei vor arunca armele pentru a se îmbrăţişa. Ei nu vor mai vrea să se bată, pentru că vor recepţiona undele benefice pe care le trimiteţi. Doar cel ce ştie cum să ţină mâna pentru a primi forţe şi a le proiecta asupra lui însuşi şi asupra altora pentru a echilibra, a curăţa, a hrăni, a anima, devine un fiu al lui Dumnezeu. Importanţa mâinii apare în particular în viaţa cotidiană, pentru că ea serveşte ca mijloc de comunicare între fiinţe. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac ei? Ei ridică braţul, pentru a saluta, sau îşi strâng mâna. De aceea, trebuie să fiţi vigilenţi asupra a ceea ce daţi cu mâna. Dacă o faceţi pentru a saluta, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu ştie să dea nimic arată cât de sărac şi mizerabil este. Evident, pentru mulţi, o strângere de mână sau un salut al mâinii nu sunt decât semne convenţionale, şi în acest caz, ar fi mai bine să se abţină. Dacă salutăm distant, rămânând închişi, e inutil. Dar pentru cei care au conştiinţa trează, e un gest formidabil de semnificativ şi operant prin care poate încuraja, consola, umple de viaţă creaturile, prin care le poate da multă dragoste. Un salut trebuie să fie o adevărată comuniune, să fie puternic, armonios, viu. Dar mâna nu e numai un mijloc de a intra în relaţie cu fiinţe umane, ea e de asemenea un mijloc de a intra în relaţie cu natura. Când un adevărat mag deschide uşa sa, dimineaţa, el salută toată natura, arborii, cerul, soarele... El ridică mâna şi spune bună ziua întregii creaţii. Poate vă întrebaţi la ce serveşte acest lucru... Ei bine, pentru a se lega de îndată la sursa vieţii. Da, pentru că natura vă răspunde. Când mă apropii de un lac, de un minte, de o pădure, le salut şi le vorbesc. Şi de câte ori, dimineaţa, ies în grădina mea, salut toată natura şi îngerii celor patru elemente, îngerul aerului, al pământului, al apei şi al focului, şi chiar gnomii, ondinele, syfele, salamandrele. Atunci, îi văd, cântă, dansează, sunt mulţumiţi. Şi arborilor, pietrelor, vântului le spun de asemenea: “Salut! Salut!” Încercaţi să faceţi şi voi la fel, şi veţi simţi în interior că ceva se echilibrează, se armonizează, şi multe obscurităţi şi lucruri neînţelese vă părăsesc, foarte simplu, pentru că v-aţi decis să salutaţi natura vie şi creaturile care o locuiesc. În ziua în care veţi şti să întreţineţi aceste legături vii cu întreaga natură, veţi simţi adevărata viaţă intrând în voi. Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea e nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce posedă şi tot viitorul său este încă în mâinile lui. Mâna e o fiinţă vie, ea are creierul său, sistemul său nervos, stomacul său. Da, la fel cum universul se reflectă în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflectă în mână. Faţă de corpul nostru, mâna are aceleaşi relaţii pe care la are corpul nostru faţă de univers.

(preluat de la

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV CARTEA MAGIEI DIVINE colecţia IZVOR Nr. 226)